Mai tii minte ca imi ziceai ca vom zbura impreuna spre stele si le vom face sa zambeasca? Pentru asta mi-ai dat aripi. Si nu le-ai incleiat cu ceara, ca Dedal,ci cu iubire. Si zburam. Desi soarele era teribil de fierbinte,si ma deshidratam mereu,zburam. Si te-am dus si pe tine in inaltul cerului. Acum, ca ai plecat, mai am aripile de la tine, dar nu le mai pot folosi ca sa zbor. Asa ca acum le folosesc pentru a sta la umbra lor. Acum sunt protejata de soare, dar imi lipseste zborul. Si probabil ca nu voi mai zbura curand. Legaturile scartaie prea tare. Dar tu mi-ai spus ca iubirea din care sunt facute e neconditionata. Te cred si nu te cred. Ce simt eu e un razboi,care nu se da intre doua, ci intre sute de tabere...si nu pot sa exprim ceea ce simt. Simt de la ura la iubire,de la mila la scarba,de la acru la dulce. De ce simt asa? Si ce e mai morbid: iubirea sau curiozitatea?
O sa ma opresc sa imi mai pun asemenea intrebari,caci nu mai au rost. Te-am iubit si te iubesc pentru ce ai fost. Nu imi pasa ce esti. Caci mereu ai fost Moi Lolita...si asta o sa ramai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu