Tiranii au umbre mari in care nu trebuie sa te ascunzi

Tiranii au umbre mari in care nu trebuie sa te ascunzi

Eram tanara. Asta se intampla in urma cu cativa ani, care au trecut in zbor mai ceva ca o zi calda de mai. Si ma bucur ca a trecut totul si ca ma simt bine. Ma simt excelent, comparativ cu cum ma simteam in urma cu ceva vreme... Ma simt excelent.

Totul a inceput cu pasiunea care mi-o formasem la 17 ani pentru culturisti sau tot ce inseamna barbat bine facut. Suna a cliseu, stiu, dar nu ma puteam abtine. Acestia imi inspirau protectie, ma faceau sa ma simt bine...foarte bine chiar.Asa ca am inceput sa frecventez salile de fitness, nu neaparat pentru a-mi imbunatati mie conditia fizica, cat sa ii vad pe ei. Si asa l-am cunoscut pe el. Un tip dragut, 25 de ani, ochi caprui, zambet siret, bine facut... si m-am indragostit. Dupa vreo 2 saptamani de flirt inocent, m-a invitat in oras. Nu pot descrie sentimentul care l-am avut cand EL m-a chemat la o intalnire. Eh, pe scurt, dupa o plimbarica si un suc, am ramas sa vorbim. Si incetul cu incetul m-am atasat din ce in ce mai mult de el. Am sfarsit prin a fi iubiti. Asta la mai putin de o luna de cand ne cunoscusem. Dupa doua luni, m-a invitat sa stau la el. Parintii mei nu erau de acord cu astfel de relatie, dar cine eram eu sa ii ascult? Mergeam destul de des pe la el pe acasa, iar noptile care mi le petreceam in adevaratul meu camin erau din ce in ce mai putine. Relatia mergea perfect. Dupa o jumatate de an, consideram ca suntem suflete pereche...totul era de vis. Saptamanal primeam cate un buchet de flori de la el, pupaturi, complimente... Problema a aparut atunci cand a venit vorba despre sex. Eu vroiam sa raman virgina pana la varsta de 18 ani- o idee ce mi-o bagasem in cap in urma cu multa vreme. .. Mai aveam trei luni pana sa fac 18 ani cand el nu a mai putut suporta lipsa activitatii sexuale. Si m-a inselat. Dupa certuri si certuri, ne-am reimpacat, el reusind sa ma convinga ca a fost o greseala ce nu se va mai repeta. Faptul ca am crezut ca totul va fi ca la inceput a fost o mare si imensa greseala... Si as repeta cuvantul “greseala” de 200 de ori si tot nu as putea sa mi-o iert.

Intr-o seara am iesit in oras, iar el a intrecut masura cu bautura. Nu era pentru prima data, dar se comporta extrem de ciudat. Tot romantismul disparuse brusc, iar fiara din el a inceput sa isi arate coltii. Am reusit sa ajungem cu chiu, cu vai pana acasa la el, unde urma sa innoptez. Grea noapte... L-am ajutat sa se dezbrace in timp ce el ma mangaia din ce in ce mai apasat. Ii ziceam sa se opreasca, dar el radea, imi zicea ca ma iubeste si ma cuprindea cu palmele lui imense. Ma suprima. M-a intins pe pat, iar eu urlam din ce in ce mai tare sa imi dea pace. Ma saruta brutal pe gat si imi tinea mainile prinse de pat...si nu imi dadea drumul... Imi urla sa tac ca nu se poate concentra... Iar eu nu taceam. Ca sa ma faca sa tac a inceput sa imi dea palme peste fata. Era o ploaie de palme cu niste degete imense si grele de care incercam sa ma apar cu bratele, dar nu reuseam. Si apoi a trecut la pumni...pe care inclestati ii primeam plangand...rugandu-l sa se opreasca. Nu s-a oprit pana nu m-a violat. Apoi s-a pus sa doarma. Eu m-am retras plangand intr-un colt, unde ghemuita ma uitam la bestia pe care o iubeam cum dormea cu un zambet pe fata. Parea atat multumit de ceea ce facuse, incat daca nu se intamplase tocmai ce se intamplase, probabil as fi stat privindu-l cum doarme si ma gandeam ca asta e omul care ma face pe mine fericita. I-as fi contemplat bratele imense. Si acum, in loc sa stau sa fiu surprinsa de ceea ce reprezenta el, stateam vanata intr-un colt al camerei si plangeam. Plangeam incet, sa nu il trezesc, desi la un moment dat sforaia atat de tare, incat il simteam urlandu-mi sa tac. In gura aveam un gust sarat, iar pe mainile pe care dormea ca un copilas, vedeam ca are sange de-al meu. Am adormit jos. Imi era mult prea frica sa fac vreun pas, la gandul ca vreun scartait de podea ar putea sa il trezeasca. Am adormit plangand... inghitindu-mi lacrimile. Am adormit retraind prima palma care mi-a amortit fata. Eram goala. Ma simteam goala. Simteam ca tot ce era mai bun in mine s-a varsat prin lacrimile si sangele din acea noapte. Iar jos acolo... nu stiu ce s-a intamplat. Durerea era atat de generala de la loviturile lui, incat nu o puteam localiza. Totusi, ma simteam ca o tarfa care a fost folosita, apoi aruncata ca o carpa intr-un dos de camara, o carpa de care iti aduci aminte cateodata, o iei , o folosesti si o arunci inapoi. E greu sa imi descriu sentimentele de atunci. E foarte greu. Caci simteam atat o scarba, cat si un sentiment de dezamagire, simteam ca inca il iubesc si ca il vreau inapoi... Simteam ca nu mai pot sa traiesc langa el si simteam ca vreau sa ma intind langa el in pat. Simteam sudoarea care imi curgea de pe frunte si se amesteca cu lacrimi... E si mai greu cand imi aduc aminte. Si aceasta nu a fost decat prima noapte. Nu am avut puterea sa plec, asa ca am mai indurat cateva asemenea nopti, pana intr-o seara cand, batuta fiind, am incercat sa scap si am reusit sa fug pana in fata blocului lui, unde am lesinat. Am ajuns la spital, unde medicii mi-au spus ca o sa am un copil. Si de la un tiran am ramas cu o fetita care acum are cinci anisori. Nu seamana cu tatal ei. Nu este copilul lui. Este copilul meu, pe care il voi proteja de tot ce inseamna oameni rai.

Tiranii au umbre mari in care nu trebuie sa te ascunzi.