Am prostul obicei sa retin replici care in mintea inseamna mai mult decat un simplu "ceva"
Am crescut.. nu pot sa spun daca in bine sau in rau,., Stiu insa, cu siguranta ca acum pot sa bat cu pumnul in masa daca stiu ca am dreptate si pot sa cer scuze cu adevarat, din inima, daca stiu ca am gresit.
Am luat-o pe drumul ce era firesc sa o iau. Pe drumul despre care am fost invatati in carti, in filme, in povestirile spuse de bunici inainte de culcare.
Ma cred mare Harap Alb pentru ca ma lupt cu vitejie cu toti balaurii ce imi ies in cale.
Or nu sunt balauri adevarati?
Sunt doar fantasme pe care eu le vad supradimensionate deoarece nu sunt obisnuita cu asemenea greutati?
Stiu insa sigur: tigara are gustul mult mai amar si berea e de 10 ori mai scumpa cand imi zbat spatele pentru banii ce nu fac neaparat o bere.
Mi-e dor de... prea multe ca sa pot spune cu adevarat de ce mi-e dor.
Mi-e dor de oameni, mi-e dor de incostienta cu care trceam peste pseudo-probleme, mi-e dor de timpul ce nu il mai am liber...
Mi-e dor de multe.
Nu vreau sa umplu pagini pentru ca mi-e frica de faptul ca nu le-as putea umple.
Stiu ca vocea din capul meu s-a stins o data cu perioada despre care aceasta imi povestea. Copiii au crescut in adulti.
Nu vreau sa ma rezum la lucruri anoste si nu vreau mila nimanui.
Vreau sa stiu ca lumea ma stie mai mult decat copilul care plangea intr-un colt.
Vreau sa ma stiu mai mare decat unii si sa ma uit de jos doar la cei care merita asta.
"Ce sa iti fac daca m-ati mintit ca iti plac blondele? Acum, suporta-ma"
Te suport. Blonda, bruneta... Inauntru,afara... Calda,rece
Si nu doar ca te suport. Te stiu pe aceeasi canapea, cu aceeasi raceala pe care o imbratisezi cu acelasi zambet, Te stiu si te ador.
Pentru ca tu pe zi ce trece,cresti.Cresti in stiinta, cresti in crezu-ti, cresti stiind ca, intr-o zi, vei fi atat de mare incat sa nu trebuiasca sa iti ceara oameni cunoscuti scuze de la tine ca nu te-au vazut, O sa fii atat de mare incat o sa ajungi sa iti ceri tu scuze de la ei.
Cresti in tine si cresti in inimile tuturor,
Nu am incetat sa scriu, am incetat sa ma afisez, Oglindirea sufletului nu face bine la si in public, contrar oricarei pareri,
Ma repet si ma voi repeta mereu. Ma simt in unii si ma vad in altii. Nu are rost sa astern vorbe ce pentruu unii nu reprezinta nimic, insa are rost pentru acei care se regasesc in povestea mea. Nu este o poveste de bine sau rau. Este povestea unei lupte cu tauri. Toreadorul se antreneaza zile intregi inainte sa i se prezinte in carne oase animalului ce il poate sfasia intr-o secunda, Eu am avut ore. Ore in care m-am imbarbatat manata doar de propria-mi voce.
Crezi ca mi-e usor? Daca da... asa fie. Daca nu... inseamna ca intelegi cu adevarat cum simt cand iau taurul de coarne si ma las aruncata de toti peretii doar pentru a supravietui.
Acestea,insa, sunt doar cuvinte care ascund o realitate mult prea cruda, insa, care, se ragasesc in vietile multora.
Sunt bine, Sunt bine, Sunt bine
Acum... dormi. Lasa-ti cosmarurile deoparte si scufunda-te in vise.
Stii,,, toti vor beautitudine, Toti vor ce e mai bun, insa,,, cum ai stii ce e bun daca nu ai simtit raul?
