Histoire d'amour- Capitolul 4 (2)

El o privea din bratele lui si ii zambea gandindu-se ca este mai mult decat isi putea dori oricine vreodata.

Sirena

"C'est qu't'as pas l'droit à l'erreur quand t'écris un texte d'amour."

Pe lângă surâs și ăe lângă lacrimile vărsate, este un izvor de fericire, ce mai seacă din când în când. În jurul taliei subțiri și a părului șaten ce se scaldă în brize sărate, se scaldă un om ce se luptă cu valurile pentru a aduce puțină fericire lui și ție.

Sărută omul ce se scaldă în ape adânci doar de dragul tău. Întinde o mână celui ce nu știe să înnoate, dar care riscă doar ca să fie în apă, alături de tine. Ajută ochii plânși să se închidă ca să se odihnească câteva clipe.

Zâmbește celui ce îți arată drumul bun și care îți oferă explicații simple în probleme complicate. Oferă o lacrimă celui ce e alături de tine,căci de când el îți e aproape, nimic nu s-a schimbat, dar totul e diferit.

Nu îți cere iubire, cere doar să continui să îi oferi ceea ce i-ai oferit până acum.

Nightwing

După cum unii știu și alții nu prea, am trupă!

Suntem la început, anul acesta ne-am pus încet-încet pe picioare... Și undeva în octombrie-noiembrie o să începem probabil cântările.

Numele e inspirat din numele meu, și anume Nightwing.

Am deschis și o pagină de Facebook pentru puțină promovare, pentru a ține curioșii updated cu evoluția și așa mai departe. Vă invit să ne placeți, cu toate că suntem noi. Promitem că o să ne ridicăm la înalțimea așteptărilor!!

Timp

Ochi ca de smarald.

Buze ce trag puternic din țigară.

Fum pierit în nori.

Vorbele ce urmează o să doară.

Azi pierim noi doi.

Și șoaptele spuse nu mai au valoare.

Ieri eram copii.

Dar ieri a trecut și astăzi doar doare.

Prunci dați în leagăn.

Bucuria se citește-n ochii lor.

Adulți fără vise.

Unde-i copilul ce-mi place să-l ador?

Mâine vine iar.

Dar mâine voi fuma doar singură țigara

Azi în fața mea...

A plecat trenul, dar a rămas gara.

Scuip sânge verde.

Mi s-a acrit de atâtă durere.

Închid ochii, căci...

Ochii mei prea-plânși nu mai au putere.

Zâmbet, unde ești?

Unde s-a dus ieri cu fericirea mea?

Lacrimi...voi muriți!!!

Am țigara și o ceașcă de cafea.

Chiștoc

Povestea începe când ai o țigară și un foc.

Ținând țigara între buze, o aprinzi. La început un nor de fum gros, așa-zisul urlet, se ridică spre cer. Și-a dat duhul. Continuă să ardă alimentată de oxigen și din este ce în ce mai fierbinte cu ajutorul unor inspirații adânci. Și arde, și arde... Și lasă scrum... Scrum... Și urlă cu fum... Cu fum...

Într-un final, după o scurtă perioadă măsurată în minute, timp în care a oferit puțină fericire fumătorului, se arde de tot. Ce contează că ea a ars și a fumegat atâta vreme, cât timp fumătorul a primit o mică doză de serotonină?

Rămâne un chiștoc înconjurat de scrum ce urmează să fie aruncat în gunoi.

Privind situația prin fum, nu așa e și cu prieteniile?