Timp

Ochi ca de smarald.

Buze ce trag puternic din țigară.

Fum pierit în nori.

Vorbele ce urmează o să doară.

Azi pierim noi doi.

Și șoaptele spuse nu mai au valoare.

Ieri eram copii.

Dar ieri a trecut și astăzi doar doare.

Prunci dați în leagăn.

Bucuria se citește-n ochii lor.

Adulți fără vise.

Unde-i copilul ce-mi place să-l ador?

Mâine vine iar.

Dar mâine voi fuma doar singură țigara

Azi în fața mea...

A plecat trenul, dar a rămas gara.

Scuip sânge verde.

Mi s-a acrit de atâtă durere.

Închid ochii, căci...

Ochii mei prea-plânși nu mai au putere.

Zâmbet, unde ești?

Unde s-a dus ieri cu fericirea mea?

Lacrimi...voi muriți!!!

Am țigara și o ceașcă de cafea.