Afară. Acasă

În suprema căutare a unui sălaș, nu contează că aterizezi într-un grajd sau direct la mansarda unui zgârie-nori. Contează să ai siguranța unui nou început. Te pot încălzi alții, sau te poți încălzi singur. Momentan, nu am un loc pe care să îl pot numi din suflet "acasă". Și, uitându-mă în trecut, diverse sentimente antagonice mă răvășesc, deoarece nu știu cu siguranță dacă am avut așa ceva. Am locuit în multe locuri. Și, da, au fost câteva care mi-au rămas întipărite în minte cu un miros dulceag, care trezește o anumită melancolie.... Dar... Ce înseamnă acest "acasă"? Familie, prieteni sau singurătate? E destul de greu de definit. Și probabil că și opiniile diferă de la persoană la persoană, dar nu cred că acest termen ar fi fost inventat dacă nu ar fi existat un sentiment ce putea să fie generalizat. Momentan, duc lipse majore în viață, iar alte aspecte sunt întru totul saturate, deci nu pot spune ca există un echilibru. Poate că am nevoie de un nou început. Dar există teama de necunoscut, care mă împiedică să încep ceva. Sunt perfect conștientă că există numeroase soluții, dar am ajuns să ma plafonez. Am nevoie de puțină ambție. Afară e frig, dar parcă afară e mai bine decât înăuntru. Sărbătorile de iarnă sunt puțin solicitante pentru ego-ul meu. Nici măcar repetivitatea zilnică nu ajută, nici minusculele escapade, nimic. Vreau un loc doar al meu. Îmi lipsește și maturitatea de care dădeam dovadă când eram mai mică. Destul de ciudat, ma simt mai copil ca niciodata. Dar nu copilul care se bucură de zăpadă, face îngerași și împodobește bradul, ci copilul care se încălzește la căldura chibritelor, care trăiește de pe o zi pe alta din mila trecătorilor, dar care are, totuși, un colț de acoperiș sub care se poate adăposti. Se zice că omul face locul. Dar omul trebuie să aiba un loc pentru a-l face.

De drag, de nevoie și de silă

Frumusețea oamenilor se află în ochii lor, în irisul care are mii de nuanțe, rezumate la câteva culori de bază. Ochii spun tot. Nu degeaba sunt oglinda sufletului. De drag Oamenii care au o anumită însemnătate pentru o anumită persoană, sunt oamenii pe care îi poți privi în ochi. Oamenii cu care porți discuții cu totul irelevante, dar care pot să însemne un tot. Oamenii cu care ieși la ore târzii, fără un motiv anume. Oamenii care știi că îți vor oferi măcar un preș pe care să dormi, o bluză în plus când ți-e frig, o mângăiere când te aștepți mai puțin. Oamenii pe care îi vezi ca fiind frumoși și care aduc zâmbete și lumină în momentul în care îi ai alături. De nevoie Contactul vizual este mai mult opțional. Oameni care te ajută în treburi mărunte. Oameni care îți oferă locul în autobuz, doar pentru că ești mai în vârstă. Oameni fără de care poți să trăiești, dar care, totuși, trebuie să îi suporți într-un fel sau altul. Oamenii de pe stradă, de care te lovești și de la care îți ceri scuze doar datorită eticii. Cei ce îți sunt relativ indiferenți. De silă Nu vrei să îi mai vezi nicidată, iar ochii lor sunt ușor de citit... Nimic nu e mai simplu de observat decât ura transmisă prin priviri scurte și tăioase. Îi eviți pe cât posibil și adeseori discuțiile cu astfel de persoane duc la comentarii răutăcioase. Pot fi cu greu numiți oameni, căci au ajuns să fie categorisiți astfel în urma unor acțiuni ce au distrus ceva, o mică parte dintr-un întreg. Cei ce au lăsat un gust amar, cei ce susțin că sunt albi, când,de fapt, sunt negri. Trăim într-o societate definită prin socializare. Iubim, și de aici pornește totul. O poveste de iubire nu se rezumă doar la o relație dintre două persoane. Iubirea descrie de fapt sentimentele care le avem față de toți semenii noștri. Iubesc multă lume : pe unii îi iubesc să sunt în preajma mea, pe alții iubesc să îi evit, iar restul... Aș iubi să le trântesc ușa în față.

Biblia bărbatului

Îngropată într-un mormânt de incertitudini legate de sexul masculin (vorba vine), am pus mâna pe o carte, și anume "Biblia Bărbatului".

Minunăția asta învață bărbații să fie bărbați. Sună pleonasmic, dar dacă e să arunc o privire către posesorii de cârnăcior, marea majoritate sunt niște fetițe mult prea speriate să facă una sau alta.

Din păcate, referințele din carte sunt predominant adresate americanilor, doar acolo colcăie de (in)cultură, dar o mare parte din dogmele ilustrate aici sunt aplicabile și în general.

O idee ilustrată care mi-a plăcut, căci m-a vizat mai mult sau mai puțin direct este următoarea : "Dacă pierzi un concurs de băut cu o fată, pleacă de la petrecere și ia în considerare posibilitatea de a te castra singur.". Pe ideea... "Practice makes perfect."

E o lectură ușoară, care pe femei le amuză și... pe bărbați îi... Aici depinde de bărbat. Dacă respectivul ajunge să fie amuzat de cartea în sine, e de bine. Dacă îl pune pe gânduri... Mai citește-o o dată.

Momeală

Tu, ca pescar, ai pretenții la un pește cât mai mare. Și, pe lângă noroc, trebuie să îți alegi cu grijă momeala. Atâtă vreme cât viermele înfipt în acul ce lucește în apă nu face nici o mișcare, nu va atrage nici un fel de atenție din partea peștilor mai mult sau mai puțin flămânzi, dar, când momeala se zbate pentru ultima suflare, atrage nu doar unul, ci chiar mai mulți pești, care vor roi în jurul ei.

Așa și în viața de zi cu zi. Atâtă vreme cât omul, în condiția lui, fie optimistă, pesimistă sau realistă, zace spre a primi totul, nu va primi nimic, dar, când va avea forța și curajul să se zbată pentru a obține ceea ce își dorește, eforturile îi vor fi răsplătite mai mult sau mai puțin.

O notă bună aclamată cu laude va fi altfel apreciată decât dacă e trecută întru totul cu vederea.

Cel mai bun e cel ce se zbate fizic și psihic pentru a fi cel mai bun. E greu să treci de la trântoreală la fugă. Dar se poate atâtă vreme cât treci prin unele stagii : ridicatul în picioare, mersul, pasul alert și alergarea ușoară.

Delăsarea atrage delăsare atâtă vreme cât lupta în sine nu există.

Hai într-o o plimbare spre vârf.

Rosebud

...and I have said it all.

Spui că lucrul X și fapta Y îți aduc aminte de mine.

Ei, bine... e simplu. Te știu. Te cunosc.

Poți foarte bine să privești un boboc de trandafir și să îl admiri. Asta nu înseamnă că știi ce se ascunde sub petalele lui.

Poate să fie o floare cuprinsă de pasiune sau poate să fie o simplă idee ce o mâzgălești pe o ciornă.

Iubesc. Nu contează ce sau pe cine atâtă vreme cât iubesc.

Și, ține minte... te știu. Și te și cunosc.

Pentru că, de data asta, vreau

Răspunsul generic la "Nu pot" este de obicei "Nu vrei."

Uite, vreau. Și când o zic, o zic din cele mai împăienjenite adâncuri ale mele. Vreau cu toată ființa.

Când o să se aplice și la mine "The Secret"?
Vreau. O simt, o știu, o țip.

Vreau!

Nu mă uita

Simt fiorul ce ți-l transmit printr-o simplă propoziție, pentru că știu că e mai mult de atât.

Găuri de șarpe amenajate frumos cu flori de nu-mă-uita la intrare. Sau, mai bine zis, un mormânt pe care cresc florile astea albastre. TU nu uiți, deși vrei asta din toată inima.

Greu, greu cu încăpățânarea asta. Doboară doi oameni dintr-o prostie. Efectiv, o prostie. Principiile sunt niște idei induse de oameni pentru a-i face mai speciali, când, toți suntem la fel. Eu nu mă ascund după deget, prefer să mă ascund după palma întreagă. Pentru că nu dau cu piciorul, ci distrug de tot. Nu e unul din principiile mele, dar așa pare.

Vrei să mă vezi îmbrăcată în mireasă. Ei bine, eu nu vreau. Pentru că am fost acolo. O dată. A fost un moment magic, într-adevăr, dar... a fost doar un moment. Nu mai bine trăiesc bine o viață întreagă decât să conserv toată fericirea într-o clipă ce trece?

Alt tu.

Dragostea nu se spune. Dragostea se arată.
Dragoste este când, rănit pentru a mia oara, sufletul se deschide ca pentru întâia oară. Dragoste este când sufletul apare din senin, de la sute de kilometri depărtare. Dragoste este când, suspinând în brațele tale, spune că totul este în regulă. Dragoste este când schimbă tot doar pentru a face ca totul să fie în regulă pentru tine. Dragoste este atunci când munții sunt mușuroaie, râurile sunt izvoare și lacrimile sunt suspine. Dragoste este când starea de bine apare din neant. Dragoste este când zâmbetul ce tocmai ți s-a afișat continuă să răsară seară de seară, în vise. Dragoste este când sufletul zâmbește. Dragoste este când te așteaptă oricât de lungă ar fi întârzierea. Dreagoste este când adoarme în brațele tale, cu un zâmbet în colțul buzelor proaspăt sărutate. Dragoste este când ajutorul vine necondiționat. Dragoste este când somnul, mâncarea, țigările sunt doar granițe în comunicare.

Dragoste este când te visez zi și noapte. Când îmi este dor de tine. Când îți dedic melodii demult uitate. Când beau un pahar în cinstea ta. Când port pseudo-logodna ce ne leagă. Când nu trece o zi fără să îți rostesc numele. Când mă întreabă lumea de tine. Când străjuiți de îmbrățișări suntem fericiți. Când zâmbim în intimitatea proprie. Când trece ziua și îți urez noapte bună, știind că nu mă auzi. Când privesc lucrurile lăsate în urma ta. Când inima doare. Când masca mea de ceară se topește din cauza lacrimilor mult prea fierbinți. Când ne întâlnim la amiază și ne despărțim la zile după.

Dragostea nu se sfârșește într-o gară sau două. Dragostea nu se termină la apus. Dragostea nu se termină.

O să aștept mereu zarea de lumină care mă trezește dimineața, doar pentru că știu că ziua ce va urma o să aștept un semn. Vreau... Să vreau?... Să mai vreau?

aLONEly

E o ceata ce acopera usor ochii,facand ca totul sa fie mai neclar,mai frumos, mai roz. Face ca inima sa bata in gat si ca zambetul sa apara instant pe fata cand vezi omul care e responsabil de toata aceasta splendoare de sentiment.
Visam cu ochii deschisi la un el sau la o ea, apare in viata asta scurta si ii dam cu piciorul,sau este dat cu piciorul.
Sunt in stare sa invat o limba noua daca nu ai inteles pana acum ca mi'esti drag... Poate asa o sa intelegi. O sa invat sa simt in alt fel daca nu ai inteles pana acum ca eu SIMT. O sa invat sa zambesc in alt fel daca pana acum nu ai inteles ca doar datorita tie zambesc. O sa dau 101% daca nu ai inteles pana acum ca tie ti-as da 100%.
Sper sa... Sper... Sa mai sper...?

Hai

Intr-un final piere si zambetul din coltul gurii si singurul zambet ce mai poate fi afisat este cel desenat cu ruj rosu pe o fata alba. Uiti din cand in cand, iti mai amintesti atunci cand vezi doua perechi de buze sarutandu-se si amaraciunea ce te cuprinde schiteaza un zambet fals,pictat de dor. Lasi privirea in jos cu speranta ca mortii din trecut fie vor reinvia, fie vor ramane uitati pe veci. Aici nu mai ramane loc de interpretari. Acum nu mai e clipa din prezent. Acelasi nu mai e la fel.

Cui

Cui să îi umplu nopțile cu povești?

Cui să îi sărut mâinile în timp ce doarme?

Cui să îi mângâi obrazul trist?

Cui să îi zâmbesc pentru a-i alina tristețea din ochi?

Lasă, iubești, nu iubești, vremea inimii trece. Nu ar trece și groaznica durere dintr-un suflet uitat într-un colț de lume?

La mijloc de început, după puncte și semne de întrebare, cu propoziția lăsată în aer de lacrimi, am în gând doar un "te iubesc" ce nu înseamnă nimic pentru tine.

Lasă... Că deși speranța moare ultima, și ea moare.

Oricum, poți avea siguranța că ai compensat toate zâmbetele ce mi le-ai dat cu oceane planetare de lacrimi. Nu îți port ranchiură. Nu te urăsc. Nu mai simt nimic. Și totuși... doare.

Inel

Un simbol trilematic... Inelul. Căci leagă două persoane.

Când eram mică, auzeam la nesârșit povestea cu steaua ce s-a rupt în două și ale cărei jumătați trebuie să se regăsească pe Pământ. De curând am fost întrebată unde mi-a căzut jumătatea de stea. Am răspuns clar și concis "O fi picând într-o mare și s-a stins".

O poveste de dragoste nu trebuie neapărat să se consume într-un inel. Nu s-ar mai numi poveste. Doare la început, treci peste, începi o altă poveste, și tot așa... Un alt fel de inel. Și deși unii spun că viața este doar o coardă, eu prefer să o văd ca un lanț, cu inele inegale. La un moment dat dai de inelul din capăt, în care poți să prinzi agățătoarea. Până atunci, mai pune câteva inele acestui destin înlănțuit.

Curios fapt... Cică alergăm după idioți când alții, care ar merita atenția noastră ne aleargă din spate... Asta nu ne face pe noi idioți?

Război

"You have suffered enough. And warred with yourself. It's time that you won."

Îmi e greu să înțeleg cum unii pot fi atât de grei de cap. Măi, țin la tine. O știi. Te găsesc și în locurile în care nu te caut. Cum mama dracului poți să te întorci cu spatele la ceva ce ți-ai dorit?

Am pus norii în fața soarelui să nu te ardă și ți-au întunecat de tot privirea.

Ia-mă de mână și hai să nu ne mai distrugem reciproc. Hai să zburăm dracului unde e bine și frumos și hai să o facem împreună. Eu nu vreau să mă repet. Și o să fie ultima oară când te mai trag de mânecă. Nu promit că o să aștept la nesfârșit, căci nu sunt zeița timpului. Spun doar că o să sper până la îngeri și inapoi.

Citez de la tine "ca plec din cluj ... aia nu inseamna ca se rupe tot ... daca plec" Propun Picătura

Sexless

Bag mâna în foc - ai făcut tâmpenii la viața ta.

Știu sigur că ai plăcut la nebunie pe cineva, ai tăcut și trenul a plecat cu un minut înainte ca tu să ajungi în gară.

Ei bine... Eu iubesc o iluzie. Rămân la idei platonice, întorcând spatele gării, cu căștile în urechi. Și... ce ciudat... Stând cu spatele la gară, stau cu fața la tine.

Naiba să le ia. E ciudat... Vrei apă. Ninge. Și nu îți dai seama că fulgii sunt doar stropi înghețați. Și mori însetat.