Cui

Cui să îi umplu nopțile cu povești?

Cui să îi sărut mâinile în timp ce doarme?

Cui să îi mângâi obrazul trist?

Cui să îi zâmbesc pentru a-i alina tristețea din ochi?

Lasă, iubești, nu iubești, vremea inimii trece. Nu ar trece și groaznica durere dintr-un suflet uitat într-un colț de lume?

La mijloc de început, după puncte și semne de întrebare, cu propoziția lăsată în aer de lacrimi, am în gând doar un "te iubesc" ce nu înseamnă nimic pentru tine.

Lasă... Că deși speranța moare ultima, și ea moare.

Oricum, poți avea siguranța că ai compensat toate zâmbetele ce mi le-ai dat cu oceane planetare de lacrimi. Nu îți port ranchiură. Nu te urăsc. Nu mai simt nimic. Și totuși... doare.