Vine Moșu!

Mândrii de la SuperBlog 2010 întreabă ce cadou de la ASUS aș da celei mai dragi persoane din toată și toată și toată viața mea(clar că exagerez cu iubirea asta).

Întâi de toate, i-aș lua ceva prietenei mele, Dee. De ce ei? De tot!

Apoi, ce i-aș lua?

Când am scris articolul despre ASUS NX90, laptopul m-a cam lăsat afiș. Și oricum notebook-ul ei este cam pe moarte, așa că asta ar fi alegerea mea. Nu mă apuc iar să îl ridic în slăvi, că doar eu ajung să mă oftic că nu am destui bani să îl cumpăr. Însă ideea de a sta cu ea uitându-ne la filme la micuțu ăsta mă cam foarte încântă. Scenariul clasic cu focul arzând în șemineu, pahare de vin cald, pături pe spate și filmul "The Nightmare Before Christmas", sună mai mult decât bine.

Așadar, o cutie frumos împachetată sub bradul ei, cu un ASUS NX90, să îi aduci, Moșule! Și scrie pe o foaie că e din partea mea :)

Menţionez că acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

LE/CD

Bulversant titlu, eh? E simplu, trebuie să aleg între : televizoare LCD sau televizoare LED.

Cum ale mele cunoștințe erau(sau probabil încă mai sunt) la un nivel mai puțin decât mediu, l-am întrebat pe prietenul meu Google care sunt micile mari diferențe. După mai bine de juma de oră de lectură am ajuns la concluzia că vorba aia românească "Dai un ban, da' merită" se aplică și aici.

Adica, chit ca LED-urile sunt oleacă mai scumpe decât LCD-urile, sunt mult mai prietenoase, atât pentru ochi, cât și pentru mediu. Acuma nu vreau sa zic că sunt total împotriva LCD-urilor, dar mă cam disperă ideea să văd negrul ca fiind un gri închis.

Apoi LED-urile sunt mai subțirele, mai ușoare și folosesc mai puțină energie decât LCD-urile. Când vine vorba de spațiu, omul monden cam duce lipsă. La fel când vine vorba de facturi. Chiar dacă LCD-urile sunt mai ieftinele, consumă mai mult și cam tot acolo ajungi.

Un minus mare îl au LCD-urile când vine vorba despre mediul înconjurător, întrucât la fabricarea lor se utilizează mercur. Și mercurul nu e bun pentru mediu, prietenii știu de ce.

Așadar, dacă eu aș avea o căruță de bani, sau doar nevoie de un tv bun, aș merge pe LED. Prefer să am conștiința împăcată când vine vorba atât de sănătatea mea, cât și de cea a mediului.

Menţionez că acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

Heavy night(s), last night(s)

E amuzant când mă trezesc sâmbăta ori duminica pe la 12, pornesc și eu messu ca tot omu și văd vreo 15 statusuri gen "What did I do last night?" "Omg...heavy night" "I'll never drink again", etc.

Interesant că de obicei cam aia am și eu în cap. Iar a trecut weekend-ul și singurul lucru la care am lucrat a fost distrugerea ficatului. Chiar mă întreb cât mai stă cu mine, că bietul e cam asaltat de toate alcoalele posibile și imposibile. Mulți îmi recomandă o pauză, că o să îmi fie rău mai târziu și încep să oscilez... Să mai iau și eu pauze sau să continuu în ritmul ăsta, puțin spus, nebun...?

Motive să nu mă opresc

*e fun!

*corpul meu, cu chiu, cu vai, mai poate

*socializez mai ușor

*am ajuns să iubesc felul în care mă simt a doua zi

*cânt mai bine când am ceva la bord

etc.

Motive să ho

*unii, alții

*cheltuieli

*timp

etc.

Mna, tu bei? Eu...să mai beau?

In loving memory, for Fire :)

Pendulum - Blood Sugar

Asculta mai multe audio diverse

...what now?

Bănuiesc că singurul lucru ce mi-a mai rămas este scrisul. Bag fix picioarele în lumea de afară. M-am foarte săturat să fiu dezamăgită în mod constant de oameni. Gata. Nu mai exist decât înăuntrul meu. În lumea mea. În capul meu.

Dacă iese ceva productiv, o să postez aici, blogul ce o să rămână singura tangență cu oamenii.

Deci, după cum se poate foarte ușor observa, am cam futut o mică depresie. Așa că oameni vechi și oameni noi, așteptați-vă să dau tot ce am mai bun.

Eh, și ce dacă a nins? E prima oară anul ăsta. Și nici măcar zăpada asta nu e cum ar trebui să fie. Totul e pe dos, și, deasupra tuturor, eu sunt pe dos.

Asta este... My life sucked, I swallowed.

Where's the fire? What's the hurry about?

Oamenii obosesc.

Îmi vine greu să cred că ai rămas doar o amintire din primul meu an de studenție. Eu, probabil și alții, cred că ai dispărut mult prea devreme din peisaj. Cum erai? Cum încă puteai să fii?

Mirific, de vis, genial.

Cine altcineva să mai ajute sute de oameni să zâmbească? Cine altcineva poate să îngroapă atâtea secrete între pereții afumați? Cine altcineva poate să facă oamenii fericiți?

Eh, ai fost iubit de mulți. De foarte mulți. Și tu la rândul tău ai oferit o iubire imensă, mai multă decât pot cuvintele să descrie.

Îmi e un dor de tine de mor. Cel mai chinuitor sentiment...dorul...

Ne e dor de tine.

Povești

A trecut mai mult decât trebuia de când nu am mai scris ceva mai relevant despre mine. Ce mai face SNW? De toate si nimic...

Întâi de toate, Cris petrece. Mult. Prea mult. Adică iau cluburile pe rând în speranța că oi găsi și eu un loc la fel de relaxant ca răposatul Fire. Ce iese? Un imens terci. Nu-i bai. Aseară am fost în faimosul Janis Stuf(cred că mă mut acolo), și am prins seară de karaoke. Mna, să mă auzi tu pe mine pe Aguilera - Beautiful... Drept este că eu voce nu tare mai foarte am astă dimineață, da nu-i bai... Doar o viață avem- s-o (să zicem) cântăm și s-o bem. Că de citatul original nu mă tare pot lega.

Cântatul mă prinde. Dacă anul trecut m-am axat mai mult pe teatru, am zis că anul ăsta îi dau pă pizdă cu lala-itul. Am și o ocazie faină să cânt cu un vampiraș, Vlad, ce zdrăngăne chitara de i se rup corzile (într-un fel bun). Btw, căutăm basist. Aviz amatorilor!

Apoi,școala merge bine(io zic că încă stă acol peste drum de Iulius, dar na...). Nu am treabă, dar mi-oi face, că ar cam fi cazul...

De scris am timp prea puțin. Și de obicei când scriu sunt cam lovită de aburii lui nenea păhărel. Adică m-am amuzat bine când am recitit poezia de mai jos. Abia îmi țineam capul drept pe umeri și am și scris o poiezie. Mna, Emineasca număru doi. Histoire d'Amour este din păcate în stand by, dar promit un comeback în forță - asta doar după ce termin cu Vlad cântecul ce i l-a cântat Andrei Lolitei ( ...remember?). Măcar atât să avem noi cu drepturi de autor and shit.

Cu amorul, stau. Și cam atât. Nu intru în detalii că plictisesc audiența.

Anyway...nu mă mai întind, că am de făcut un car de treburi, de la supică de pui pentru pretenarii bolnavi, până la a mă duce să cumpăr o tamburină(special effects.)

Cris vă urează o zi cât mai bună și omini buni, fiți cuminți sau nu, dar aveți grijă de voi !!! :)

Pot

Pot sa visez
Pot sa dansez
Pot sa uit ca lumea e rea
Si asa... si asa...

Pot sa zbor
Pot sa mor
Pot sa-mi imaginez
Ca o iubesc doar pe ea..
Doar pe ea...

Pot sa vorbesc
Pot sa iubesc
Pot sa aleg pe cineva...
Sa aleg pe cineva...

Karim Rashid

Unul dintre cele mai faine laptop-uri ce l-am văzut când ajutam o colegă să îşi caute unul, a fost ASUS Karim Rashid . Fata îşi căuta laptop roz, cu o configuraţie bunicică, cât să îi ajungă pentru facultate, şi i l-am găsit pe ăsta mic şi roz.

Primul lucru ce m-a impresionat a fost design-ul care e,puţin spus, unic. Eu una ca să îmi mai personalizez laptopul, i-am tras un skin pe el, însă Karim Rashid nu are nevoie de aşa ceva. Îmi place că este foarte elegant. Vine în două culori, maro ca şi cafeaua şi roz ţipător. Eu una prefer pe cel maro, este oleacă mai... ca mine.

Carcasa din aluminiu, sub formă de valuri, se joacă cu lumina şi umbrele într-un mod plăcut ochiului, ce mai... este un laptop care fură privirile.

Performanţele sunt mulţumitoare, este mic, subţire, ergonomic...pe scurt, deşi mă repet, este elegant.

De fapt nici nu mă aşteptam la mai puţin din partea vestitului designer Karim Rashid.

Şi pe lângă faptul că e foarte fain, ergonomic, mulţumitor din punctul de vedere al performanţei, are şi un preţ accesibil, pe azery.ro costând 1.793,00 ron.

Mă întreb care o să fie următoarea invenţie de la ASUS, ei chiar fac chestii din ce în ce mai faine.

Deci, doamnă...doreşti un laptop?

Menţionez că acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

Roşu

O pată mică se extinde pe albul pur, imaculat, şi îl cucereşte încet, dar sigur.

Albului îi este teamă, dar, albule, nu-ţi fie!

Vei avea de câştigat culoarea mea, culoarea lui, culoarea ce ne leagă.

Vei purta culoarea sângelui, culoarea zâmbetului lui, culoarea pasiunii.

Vei avea gust de căpşuni, cireşe, mere şi zmeură.

Vei mirosi dulce, a vară, a fericire, a iubire.

O, roşule, nu avea milă!

Aprinde tot albul şi fă-l să poarte o haină mai frumoasă, mai pură.

Dă-i foc şi dă-i speranţe şi, mai presus de toate, dă-i viaţă.

Pune-i o podoabă mai frumoasă decât un zâmbet, mai dulce decât un sărut, mai uşoară decât liniştea.

Roşule... Oh, roşule...

În genunchi

Stai cu mâinile împreunate. Şi te gândeşti la ce a fost. La clipele frumoase şi pasiunea dintre voi. O iubire pătimaşă, colorată cu zâmbete şi flori de nu-mă-uita. Clipe de romantism, certuri ce s-au încheiat cu uşi trântite, îmbrăţişări rupte de lume, momente de fericire pură.

Poate că astea au fost prea multe şi v-aţi prea obişnuit cu ele.

Nu e un eseu, nu e o scrisoare. Este o luptă. Aceeaşi luptă ca de fiecare dată. Rezultatul nu îl ştie nimeni, şi rămâi în suspans ca un pario pătimaş.

Eh, poate să fie egal, şi cum unora le este egal, mie nu îmi este.

Ai iubit, dar până şi asta ai pierdut.

Iar ne despărţim pentru a mia oară. Întrebarea este: ne vom mai împăca vreodată?

Nouă

Îmi eşti slugă?

Îmi eşti sclav?

Simţi miros de bani

Şi iar îmi închid ochii.

Strig. Şi iar e-n vag...

Din nou mă vezi plângând.

Porţi închise

Iar ai spart ferestra

Nu ştii să-mi baţi la uşă?

Iar intri prin efracţie...

Abisul verde în care

mă scufund

Mă duce cu gândul

La tauri gâfâind

şi zâne muribunde.

Iar îmi eşti slugă.

Iar îmi eşti sclav.

La coccinelle

Vară. Mirosul proaspăt de iarbă tăiată se îmbină perfect cu mirosul tău. Soarele se joacă cu umbra nasului tău şi îţi sărută buzele roşiatice şi îţi mângâie ochii închişi. Am un gust amărui de cafea în gură. Şi o buburuză urcă cu îndrăzneală pe parul tău. Contrastul dintre o insectă roşie îmbulinată şi părul tău este unul fantastic...o imagine numai bună de pozat. Insecta urcă cu încredere şi îti gâdilă fruntea. Te încrunţi,însă nu te mişti. Buburuza continuă să facă paşi mărunţi spre ochii tăi...apoi îţi mângâie obrazul cu picioarele ei firave.

Când să ajungă la buze, o alung. Nu are nimeni dreptul să fie roşu pe buzele tale. Nici măcar eu. Nimeni.

Pietre

Pe lângă faptul că m-ai lăsat goală, desculţă şi plină de vânătăi la marginea lumii, te mai şi întorci să arunci cu pietre în mine, zicându-mi că ceea ce iubesc eu este doar un vis ce e imposibil de ajuns, că e un nor ce ma plouă în mod constant.

Eh,şi? Crezi că o să mă las doborâtă de tot răul tău?

Mă agăţ de raza de lumină ce încă luceşte slab, pâlpâind, gata să moară. Atâta vreme cât încă există, fie ea cât de mică, mă ridic şchiopătând, acoperindu-mă cu propriile mele braţe şi merg încet spre ea. Poate să ma plouă, poate să mă bată vântul, poate să mi se pună norul în faţa razei mele de lumină, căci eu ştiu că ea încă e acolo.

Conştiinţa mea mi-a spus:"If my life sucks, I will swallow.". Degeaba încerci să mă îneci, eu tot o să îmi asum toată răspunderea pentru faptele mele.

Da, am bătături în tălpi şi îmi e foarte frig. Şi ce?

Vânătăile or să se vindece, sângele o să se înghece şi sângerarea o să se oprească la un moment dat.

Nu iubind salvezi lumea, căci în primul rând trebuie să ierţi.

Real,chiar că fără egal

O mişcare inteligentă făcută de Real este lansarea,sub brand propriu, a unei noi game de produse electrocasnice mici, sub numele ei, Alaska.

Nu am avut încă ocazia să pun mâna pe unul dintre aceste produse, dar studiind site-ul, am văzut că pe lângă faptul că această gamă are produse indispensabile în bucătărie şi pentru îngrijire personală, preţurile sunt şi foarte mici, comparativ cu alte mărci.

Iar mă leg de studenţie, şi nu vreau ca asta să devină un clişeu, dar adineauri vorbeam cu fetele din cameră că ne-ar prinde bine un cuptor cu microunde şi un prăjitor de pâine. Se pare că din Real le vom cumpăra, căci sunt produse noi ce le găseşti la preţuri de second-hand.

Ca să mă întorc la oile noastre, mă gândesc că lansarea unei game de produse sub propriul brand Real o să fie foarte uşor de promovat. Iar cum Real este oricum un nume sonor,cel puţin în România, mi-e greu să cred ca nu vor avea succes cu Alaska.

Primul lucru ce l-am căutat printre produsele Alaska a fost o placă de întins părul. Din păcate, nu am găsit, dar poate vor concepe una. În rest, produsele sunt cele fără de care ţi-e cam greu să trăieşti într-o lume mondenă aşa că din partea mea toate felicitările şi le urez tot succesul din lume cu gama Alaska.

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

Inside Toshiba

Cu cât o anume companie are mai mulţi fani, cu atât mai bine pentru ea.

Eu una mă declar uber-fan Toshiba. Şi de mă pun să enumăr motivele, nu mă opresc până poimâine seara.

De pe site-ul oktal.ro un Toshiba ce îmi face cu ochiul este Toshiba Satellite A660-167.

În primul rând pentru că este un frate mai mare al puiului meu,care e tot un Toshiba.

Apoi când i-am văzut specificaţiile tehnice...am rămas fără cuvinte. Procesorul Intel Core i7 740QM de 1,73GHz, ramii DDR3 ce sunt în număr de 6144MB şi ce pot să dospească până la 8192 MB, HDD-ul de 640 de Giga, unitate optica Blu-Ray RW, apoi display-ul, autonomia acumulatorului, design-ul specific Toshiba..., etc. , m-au impresionat. Sincer.

Experienţa mea de 2 ani deja pe un Toshiba, tot Satellite, m-a făcut să mă îndrăgostesc de această marcă. Iar A660-167 o să fie următorul meu laptop. E prea tare...

Deja mă şi văd photoshp-ând şi scriind pe el poveştile şi poeziile mele.

Deci, aşadar şi în concluzie, acest laptop este unul dă vis :)

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

Update

Pe scurt:

* fac teatru

* fac muzică

* fac şcoală

* fac Histoire d'Amour

* fac o alta poveste (care e sf si suna awesooome)

* fac curatenie non stop (cica fişioarili îs ordonate, dar nu şi io)

* fac risipă de timp

* fac de toate, numa ce trebe nu.

Hai să zburăm...

"Cum crezi că o să evolueze transportul aerian în următorul secol?"

O mie de răspunsuri îmi invadează mintea, majoritatea probabil induse de toate filmele sf ce le-am văzut. O să încerc să fiu cât mai originală, aşa că o să iau în calcul mai mulţi factori.

1. Siguranţa

Acest aspect este cel mai important dintre toate. Căci degeaba zburăm cu viteze supersonice dacă la prima cădere murim. Aşa că probabil avionul viitorului o să fie făcut din ceva mai dur decât duraluminiul, dar destul de uşor încât să se ridice de la sol în primul rând. Mizez pe pânza de păianjen - e un fapt bine cunoscut că este cel mai rezistent material natural. Aşa că dragi oameni de ştiinţă, puneţi-vă pe treabă şi inventaţi ceva nou sau copiaţi natura.

2. Viteza

Un lucru vital în ziua de azi - darămite în urmatorii ani. Deşi e cam foarte imposibil să zburăm cu viteze apropiate de cea a luminii (corpul uman nu suportă mai mult de 4-5G de forţă, şi ăştia-s piloţii ăi mai experimentaţi), eu cred că o viteză rezonabilă o au şi avioanele de azi. Adica am spart viteza sunetului, pentru mine e de ajuns.

3.Design

Moda este schimbătoare, dar la design-ul unui avion nu cred că e de importanţă majoră felul cum arată, decât aerodimanica. Cred că o să se renunţe la aripi-asta însă înseamnă motoare uber puternice şi combustibil cu găleata la fiecare secundă. Totuşi, dacă învăţăm să controlăm gravitaţia aripile ar cam fi de prisos. Zic.

4.Poluarea

Murim sufocaţi azi, dar mâine? Nu ştiu ce soi de combustibil om folosi. Că de rămân la ideea de motoare puternice înseamnă că murim sufocaţi în juma de oră. Aşa că rămân la ideea unui avion ecologic. Soare, apă, vânt...

Într-o sumară concluzie, trebuie să investim mult mai mult în natură- de la materialul din care va fi facut avionul viitorului până la combustibilul folosit de acesta.

...sau nu ar fi mai uşor să ne crească aripi?

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.