Au mers in bucatarie. Pe masa era o chitara.
-Simteam nevoia sa cant. Am vorbit cu Cipri sa imi imprumute chitara. Si ti-am scris un cantec.
-Sa stii ca la asta nu ma asteptam, zise ea lasandu-l de mana. Hai ca iti fac si tie o cafea pana prinzi curaj sa mi-l canti.
- Crezi ca am nevoie de curaj ca sa iti cant? Am mult mai mult de atat. Am iubire. Am dragoste. Am muza in fata. Ti-as putea canta sute, mii de cantece, fara sa am nevoie de pregatiri.
- Da. Stiu.
Dupa un scurt moment de tacere, ea a luat o tigara, a aprins-o si ii zambea.
-Sa te aud.
Andrei si-a dres vocea, a luat chitara si a inceput.
In intunericul noptii straluceai goala
Cu capul rezemat la mine in poala
Si ochii tai imi vorbeau enigme si minuni,
Povesti parca culese din alte lumi.
De iubirea noastra se mirau stelele
La frumusetea ta se-nchina ielele
Iar la trupul tau gol eu ma inchin
Asemeni acelor pahare sticlei de vin.
Din povesti esti rupta tu, a mea fata...
Din basme care incep cu “ A fost odata”
Alba ca Zapada e nimic pe langa tine
Iubirea ta adanc o simt in mine.
Cantece-ti cant pan-o sa mor
Tie, fetei pe care-o ador.
Te iubesc pana la Luna si-napoi.
Lumea e creata doar pentru noi doi
Cu fiecare sarut tu imi dai noi vise
Ca unui adolescent. Calcaiele-mi aprinse
Doar dupa tine alearga
Acum, si pentru viata-ntreaga.
calmul dinaintea furtunii...
RăspundețiȘtergereHell ja...
RăspundețiȘtergeremy heart is bleeeeediiiiiiiiing!!!!!!
RăspundețiȘtergereaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaah
:d