Histoire (4)

N.B. : Pentru a posta intreaga poveste, am nevoie de cel putin 20 de "ok"-uri. [aviz amatorilor]

A incheiat cu niste acorduri simple si cu ochii umeziti de lacrimi.Fata i-a prins capul in palme si a inceput sa il sarute iar.

- Frumos cantec. Imi place.

- Multumesc. Ti l-am dedicat cu cel mai mare drag.

- Da. Stiu.

A tras un fum, apoi i-a intins tigara lui.

- Poftim! Eu nu o mai vreau.

I-a luat gingas tigara din mana si i-a sarutat degetele ingalbenite.

- Eu trebuie sa plec sa ma intalnesc cu Alex.

- Nu mai stai cu mine?

- O sa ma intorc la tine.

- Cand?

- Curand.

- Fii mai precisa, te rog.

- Pai o sa dureze maxim doua ore...trebuie sa trec si pana acasa.

- Dar mi-ai zis ca o sa stam impreuna astazi...Nu poti sa il vezi alta data?

- Nu. I-am promis ca ne vedem astazi.

Intre timp, ea se apropia incet de el si se intindea pisicoasa catre buzele lui. Il cuprinse in brate si il saruta pe gat, stiind ca acesta era zona lui erogena. El mormaia si genunchii ii tremurau intr-un mod groaznic. Respiratia si pulsul erau din ce in ce mai accelerate.Statea sprijinit de dulap. Ea l-a cuprins cu bratele, continuand sa il sarute pe gat.

- O sa ma intorc curand, zise ea printre sarutari.

Cu vocea tremuranda, Andrei ii raspunse

- Bine, am incredere in tine ca vei reveni.

- Da. Stiu.

S-a indreptat cu pasi molcomi catre dormitor, unde si-a imbracat incet hainele, stiind ca Andrei o priveste cu sete. Se imbraca incet, gratios, asemeni unei streapteause de gheata care se topeste incet sub privirile inflacarate ale barbatilor ce o privesc cu sete, asteptand sa bea din apa acesteia. Isi mangaia picioarele perfecte in timp ce isi ridica dresurile. El o vedea perfecta, ca o poveste de dragoste.

- Stii, scumpo, incerc sa caut cuvinte care sa iti descrie frumusetea, dar in zadar caut in colturile umplute cu praf ale mintii...nu le gasesc. Nu meriti cuvinte mediocre. Nu meriti sa te insult zicandu-ti ca esti frumoasa. Iar ochii tai...isi schimba mereu culoarea de la gri deschis la verde.

El statea sprijinit de usa si ii privea miscarile lascive. Ea ii surase.

- Te iubesc. Nu credeam ca un singur suras poate sa opreasca Pamantul din miscarea sa.

- Eh, vorbeste filozoful din tine. Nu sunt atat de perfecta precum crezi. Am defecte. Multe.

- Da, dar acestea pier in fata calitatilor tale. Pier ca fumul...dispar.

Ea zambea in timp ce isi punea tricoul. Il privea in ochi. Apoi, s-a apropiat de el, cuprinzandu-i gatul cu bratele. El a prins-o de talie, vrand sa o sarute, dar ea i-a prins elasticul din par si i l-a scos.

- Am nevoie de un elastic. Nu m-am spalat pe par, caci stiam ca trebuie sa plec.

L-a sarutat pe nas si s-a indreptat spre usa. Si-a incaltat bocancii si a mai trimis o privire copilului ce o privea asemea unui cadou la care ravnise multa vreme.

- Am plecat.

- Sa ai grija de tine.

Ea a iesit grabita. El a ramas in tocul usii, cu un zambet pierdut, un zambet trist. Dupa cateva clipe de visare, i-a sunat telefonul. Era Ioana. A raspuns.

- Da, iubita?