10.11.2010

Pietre

Pe lângă faptul că m-ai lăsat goală, desculţă şi plină de vânătăi la marginea lumii, te mai şi întorci să arunci cu pietre în mine, zicându-mi că ceea ce iubesc eu este doar un vis ce e imposibil de ajuns, că e un nor ce ma plouă în mod constant.

Eh,şi? Crezi că o să mă las doborâtă de tot răul tău?
Mă agăţ de raza de lumină ce încă luceşte slab, pâlpâind, gata să moară. Atâta vreme cât încă există, fie ea cât de mică, mă ridic şchiopătând, acoperindu-mă cu propriile mele braţe şi merg încet spre ea. Poate să ma plouă, poate să mă bată vântul, poate să mi se pună norul în faţa razei mele de lumină, căci eu ştiu că ea încă e acolo.

Conştiinţa mea mi-a spus:"If my life sucks, I will swallow.". Degeaba încerci să mă îneci, eu tot o să îmi asum toată răspunderea pentru faptele mele.

Da, am bătături în tălpi şi îmi e foarte frig. Şi ce?
Vânătăile or să se vindece, sângele o să se înghece şi sângerarea o să se oprească la un moment dat.

Nu iubind salvezi lumea, căci în primul rând trebuie să ierţi.

Un comentariu: