Oamenii obosesc.
Îmi vine greu să cred că ai rămas doar o amintire din primul meu an de studenție. Eu, probabil și alții, cred că ai dispărut mult prea devreme din peisaj. Cum erai? Cum încă puteai să fii?
Mirific, de vis, genial.
Cine altcineva să mai ajute sute de oameni să zâmbească? Cine altcineva poate să îngroapă atâtea secrete între pereții afumați? Cine altcineva poate să facă oamenii fericiți?
Eh, ai fost iubit de mulți. De foarte mulți. Și tu la rândul tău ai oferit o iubire imensă, mai multă decât pot cuvintele să descrie.
Îmi e un dor de tine de mor. Cel mai chinuitor sentiment...dorul...
Ne e dor de tine.
Si mie :-<
RăspundețiȘtergere