În genunchi

Stai cu mâinile împreunate. Şi te gândeşti la ce a fost. La clipele frumoase şi pasiunea dintre voi. O iubire pătimaşă, colorată cu zâmbete şi flori de nu-mă-uita. Clipe de romantism, certuri ce s-au încheiat cu uşi trântite, îmbrăţişări rupte de lume, momente de fericire pură.

Poate că astea au fost prea multe şi v-aţi prea obişnuit cu ele.

Nu e un eseu, nu e o scrisoare. Este o luptă. Aceeaşi luptă ca de fiecare dată. Rezultatul nu îl ştie nimeni, şi rămâi în suspans ca un pario pătimaş.

Eh, poate să fie egal, şi cum unora le este egal, mie nu îmi este.

Ai iubit, dar până şi asta ai pierdut.

Iar ne despărţim pentru a mia oară. Întrebarea este: ne vom mai împăca vreodată?