15.02.2010

Scrisoare catre Fatul meu Frumos

Stii, am fost acolo mereu.
Si eram sigura ca ceea ce aveam era special. Mai stralucitor, mai intens, mai colorat, mai frumos, mai mult decat ce aveau ceilalti. Stii ca mi-ai dedicat piesa "Ana"de la Raparta, in urma cu fix 4 ani? Si imi cantai..."Stii cand iti dai seama ca iubesti intens? Cand toate cacaturile de iubire din muzica dance prind sens." Si imi zambeai. Mi-e dor de zambetul ce o sa il vad doar in poze de acum inainte. Iti duc dorul din ce in ce mai des.
Vorbind de cantece, tii minte piesele noastre? Pe "Fall to pieces" de la Avril am stat imbratisati si ne-am sarutat vreo 3 ore. Pana s-a facut frig. Apoi ne incalzeam. "Faraway" de la Apocalyptica a definit prima noastra noapte impreuna. Apoi "Razboi in doi" de la Bitza ne-a definit intr-o vreme. Acuma ce ne defineste? Eu ti-as dedica "Snuff" de la Slipkont. Sau "Die, die, my darling" daca nu ai fi mort. Ce copii eram...Ce copil sunt...
Am o poza cu tine pe peretele meu de la camin. Eram mici. Eram niste copii. Eram puri. Eram mici si simteam dragoste. Cine mai simte dragostea la 16 ani?
Nici nu stiu ce-i mai dureros. Ca a disparut tot ce a fost frumos, ca esti departe acum sau ca am plans un fluviu dupa ce ai plecat.
Te credeam cand imi ziceai ca tot ce conteaza pentru sunt eu. Traiam cu intensitate maxima toate succesele tale, caci erau si ale mele, erau ale noastre. Credeam ca sustinandu-te vei fi o persoana mai buna si ca tot ce ti-am dat era totul pentru tine. Credeam cand imi ziceai ca vom fi impreuna pentru totdeauna. Cand ziceai ca cei din jur sunt idioti- noi ne iubeam mai mult decat ei. Cand stateam nopti intregi vorbind despre toate lucrurile posibile si imposibile. Te credeam cand imi ziceai ca o a avem garsoniera noastra micuta si plina de iubire, intr-o lume departe de toti acei prosti care se impotriveau noua. Credeam in tine cand imi spuneai ca ma iubesti.
Ti-am scris si o poezie. Ce initial nu ti-a placut. Apoi ai ajuns sa o adori. Asa erai tu. Iti schimbai brusc ideile. Uite inca o data poezia ta. E doar a ta.
Pe biroul unei camera

Arde o lampă

Ea este singura sursă

De lumină

Pentru un poet ce are

Părul negru.

Stă cocoşat şi scrie

Grăbit o poezie.

Mirosul ce îl emană

Este plăcut

Miroase ca o floare care

Stă să moară

Şi lupta pentru a-şi

Menţine mirosul

Ce odata a fost plăcut.

Eşti tu.

Totusi, daca stau sa ma gandesc bine, nu regret nimic. Ai fost primul meu in toate. Si eu am fost prima pentru tine. De aceea o sa te tin minte toata viata. Stii, inca te iubesc. Si mi-e dor de tine.
Au trecut fix 4 ani. Tu ai disparut cand erau 3. Doar 3 e numarul meu norocos...

And...u know what? I have not failed. I've just found 10,000 ways that won't work.

Un comentariu: