Probabil că fiecare a trecut prin experiențe și sentimente ce erau mai greu, sau chiar imposibil de descris, fluturi în stomac, piele de găină, etc. Dar ce faci când ești perfect conștient de ceea ce simți și de ceea ce vrei de la o persoană? Îi spui? Lași să vină tot de la sine? Renunți?
În ultima săptămână am oscilat enorm de mult. Am trecut iar de la agonie la extaz, iar trecerile astea își lasă amprenta mult prea mult pe mine. Ceea ce te face mai puternic, nu te face neapărat un om bun. Și mi-e greu să aleg între putere și bunătate. Nu le pot avea pe amândouă, căci puterea îmi spune să îl uit, să îl las, să nu mai îmi pese. Bunătatea spune să iert, să continuu să fiu acolo.
Prea mulți am în minte. Și doar unul contează. Și pentru el... să fiu bună sau să fiu puternică...? Sunt sigură că pentru el aș putea să fiu amândouă.
Momentan sunt în stare să fac sacrificii enorme pentru această puternică rază de lumină. Și probabil cel mai mare sacrificiu ce aș putea să îl fac este să fiu eu. Poate că o să am tot iar. Sau poate nu o să mai am nimic.
Poate am ajuns în momentul în care iau microfonul în mână și îmi cânt plămânii afară. Să ofer un ultim spectacol și să aștept să fiu aplaudată sau izgonită de pe scenă. În tot acest non-sens, se află un eu care face referință la tine. Care te vrea pentru motivele enumerate între rânduri. Care poate să îți ofere ce ai cerut printre priviri.
Cortina mi s-a închis și redeschis de prea multe ori în ultima vreme. Și publicul a apucat să mă vadă în plin spirit... dar și total nepregătită. Și nu știu...asta mă face un actor bun,pentru că m-am afișat complet goală în fața publicului sau un actor slab, pentru că nu am avut masca pregătită?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu