Vă rog... insist chiar... Săriţi pe mine din toate direcţiile şi sfâşiaţi-mi trupul până la oase. Muşcaţi cu sete din mâna ce v-a hrănit de nenumărate ori şi aruncaţi cu pietre în cea ce v-ar fi protejat cu preţul vieţii ei. Omorâţi spiritul matern ce v-a ocrotit când vă alăpta de la propriul ei sân de fiecare dată când eraţi înfometaţi – lăsaţi foamea să îl ucidă. Rupeţi-mi hainele şi trântiţi-mă-n noroi... Tot nu o să fiu la fel de murdară ca voi.
Rugăciunea trebuia să mă salveze,dar îngenunchiată,cu mâinile rugânde şi capul plecat, nu am reuşit decât să fiu mai aproape de gunoaiele voastre. Mai aproape de noroiul cu care aţi aruncat în mine, lăsându-mă mânjită. [...]
***************************************************************************************
Iniţial au trecut minute de când nu te văzusem ultima oară. Apoi ore, apoi zile, iar acum au ajuns să fie luni. Curând, timpul nemilos o să transforme şi lunile în ani şi noi vom creşte mai mari şi mai mari şi ... uh, când ne vom revedea, promite-mi că va fi ca atunci când râdeam împreună de scrumul de pe jos ce descria diferite forme. Vedeam norii ca lăcaşuri de îngeri şi fumul nostru se înălţa sus, către nori, cu mesaje pentru heruvimii ce ne priveau de sus şi se bucurau de fericirea noastră. Mi-e dor de tine. Dar nici nu ştiu cum e mai bine... să rămân cu imaginea ce o am despre tine în minte sau să îţi privesc trupul mort care nu schiţează niciun zâmbet, doar de dragul de a-ţi revedea faţa...?
Aş vrea să reînvie zilele în care ne plimbam aiurea,zilele cu cafea neagră,tare,şi degetele ei lungi ce cuprindeau ţigara albă,fierbinte... Aş vrea să reînvie mâinile noastre legate şi ochii noştrii uniţi. Aş vrea să fie doar prezenţa...
RăspundețiȘtergereÎmi plânge sufletul,ştii...Şi simt că şi al ei plânge...
I do know what you mean. Şi ceea ce simt eu de ceva mult mai mult decât pot orice cuvinte să descrie...
RăspundețiȘtergere