Knock...knock...

Pentru că vroiai să o citeşti...

În urmă cu o oră eram undeva la poarta unui Rai ce era uşor întredeschisă. Vedeam cerul mai albastru decât albastru, iarba mai verde decât verde, norii mai albi decât albi. Ieşea de acolo o rază albă, caldă, ce îmi scăldau ochii într-o mare de iubire şi fericire, de sentimente colorate, de zâmbet... Acum, sunt afundată într-un abis negru,plin de smoală ce mă trage în jos cu repeziciune şi aştept să fiu salvată căci situaţia e mult peste puterile mele... M-am afundat până la genunchi, până la brâu, până la piept, până la gât. Cu o ultimă putere[...to be edited later]