07.10.2010

(...)

"Dar sunt copii ce şi-au pierdut mamele, şi mame ce şi-au pierdut copiii"
(@Twelve)

În lupta aprigă ce se numeşte de cele mai multe ori "viaţă", luptăm într-un fel sau altul pentru a câştiga cât mai mult...cât mai multe. Îmbobocim, înflorim, după care ne ofilim, acelaşi ciclu ce se repetă parcă din ce în ce mai des.

Nu ştii mereu unde să mergi sau la cine să apelezi când eşti în impas... Şi te agăţi de persoane străine ce uneori îţi oferă un ajutor binevenit, sau te afundă şi mai tare în durerea rănilor cauzate de luptă.

Respiri rar, ascultând bătăile inimii ce se accelerează cu fiecare milisecundă.

Eşti încă viu. Rănit, dar viu. Te întrebi dacă şi de data asta vei supravieţui, sau dacă rana e prea fatală şi urmează să te ofileşti de tot.

Suflet, corp, spirit. Oricare ar muri, tu tot în viaţă ai să rămâi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu