28.10.2010

Nemărginit

Rămân fără timp.
Clepsidra a fost întoarsă de prea multe ori
şi ultima oara Creatorul a scăpat-o.

Mica ciobitură
s-a extins până când unul din braţele ei
s-a spart de tot...definitiv.

Nisipul curge
în continuare, răspândindu-se pe pământ,
pe apă, prin aer...

Totul se termină.
Iar totul o să renască. Viaţa merge mai
departe. Cu.

Sau fără.

Vocalize

Sunt aburi... sau fum...
Cenuşă...sau scrum.

Silenţium! Tăcere!
Suferinţă...durere...

E-un ţipăt...un zbierat...
Negru...sau colorat...

E-o voce şi-un pian...
Albastru...verde...cyan.

Ah! Şi ce păcat - să murim în ziua în care ne-am creat. Noi, cuplul imperfect.

27.10.2010

Jurăminte

Om nebun...
tu îţi cauţi liniştea.
Jură-mi că o vei găsi în râul ce bolboroseşte poveşti pietrelor...

Om singur...
tu îţi cauţi perechea.
Jură-mi că îţi vei îmbrăţişa umbra până o să o laşi fără suflare...

Om meschin...
tu îţi cauţi victime.
Jură-mi că o să întinzi un ban cerşetorului de la colţul străzii...

Om egoist,
tu îţi cauţi sinele.
Jură-mi că îmi vei da mie un colţ din pâinea ta...

Om blond cu ochi albaştri,
şi tu cauţi...
Jură-mi că mă vei găsi pe mine.

26.10.2010

A(sta) M(-a) D(at pe spate...)


Preaiubitul concurs mi-a dat un task la care iar o cam...mda...(you know the word).

Dar hai sa incerc. Din cate mi-am dat eu seama, tehnologia fuge prea repede si mie imi e greu sa ma tin dupa ea. Dar cel putin incerc.

Asadar, AMD a scos pe piata procesorul cu 6 nuclee, pe numele lui Phenom II X6. Pe langa faptul ca are un nume foarte impozant, raportul calitate-pret ii baga pe altii sub masa. Jos de tot.

Inainte de toate, trebuie sa recunosc ca imi place logo-ul de mor.

Deci cum as putea eu sa promovez aceasta mica bijuterie? Simplu. Bannere pe net, in magazinele it de prin orase (unul din bannerele dintr-un magazin de genul m-a determinat sa imi cumpar laptopul ce il am momentan, asa ca smecheria tine). Toate felurile de reclama posibile, de la flyer-e pana la billboard-uri.

Aici problema intervine cand e vorba de consumatori, ca nu oricine isi doreste un anume procesor, majoritatea isi cumpara laptop-ul/desktop-ul gata asamblat, si mult mai putini isi aleg ei singuri componentele. Deci, site-urile pe care se poate face reclama ar fi FOARTE indicat sa aiba o anume natura it: forum-uri de gameri, magazine online, etc. Sau AMD ar putea sa faca contracte cu marile firme producatoare de laptop-uri si sa ofere procesoarele la un anumit discount...


Eh, cam atat ca nu-s prea insiparata cand vine vorba de tehnologie atat de avansata(chit ca neah..).

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

25.10.2010

ARES. ASUS ARES.

Nu sunt eu cea mai mare gameriţă de pe lumea asta, dar când dau de un joc ce îmi place, rămân lipită de monitor zile întregi, genul de om cu care vorbeşti şi îţi răspunde mecanic cu un "ăhă!".
ASUS a reînviat mitologia greacă, reinventându-l pe ARES.
Zeul războiului te bagă într-o luptă cu voinţa de a te desprinde de calculator. La propriu!!!
Placa video ARES, sau mai bine zis oricare dintre cele 1000 disponibile, te bagă cu TOTUL în lumea magică a jocurilor.
Superblog m-a întrebat ce aş face dacă aş avea măcar pentru o zi pe mâna mea o placă video ARES. Sincer, aş fugi cu ea cât mai departe de omenire, undeva în mijlocul junglei, unde aş folosi ceva gen de energie solară, eoliană, etc. ca să am o sursă de curent pentru pc şi as sta toată ziua şi aş juca. Sincer, adică oricum nu aş avea nimic altceva mai bun de făcut în junglă...nu?

Menţionez că acest articol este scris pentru concursul SuperBlog 2010.

Histoire d'amour- Capitolul X (1) [ultimul capitol]

Pentru ca aceasta postare este a 223-a, numar special in inima si sufletul meu. Va iubesc.
@SNW

A trecut mai mult decat credeau oricare dintre cei doi ca o sa treaca. O perioada mai mult decat fericita pentru el... O perioada mai mult decat se putea ea astepta. O lume interzisa celorlalti, o lume proprie, un Univers separat unde soarele apune doar ca ei sa vada un apus, luna lumineaza doar pentru a le face pielea sa straluceasca, rasaritul ii pandeste si Soarele rosiatic devine din ce in ce mai alb doar pentru a se contempla unul pe celalalt. O mare si lunga perioada in care s-au iubit cat altii intr-o viata si si-au dat seama ca sufletele pereche nu exista doar in povesti, ci si in viata reala. Sufletele pereche nu se ascund dupa perdeaua de la dus din baie, ci traiesc acolo. Sufletele pereche cad impreuna si se ridica incet unul tragandu-l pe celalalt sus...si mai sus...Unde ii duce iubirea? In acelasi loc mirific, de fiecare data... de fiecare data.

Au trecut doua luni cu sute de suisuri si milioane de coborasuri. Sute de zambete si lacrimi de fericire. Lolita si Andrei erau mai fericiti decat erau toti oamenii din lume. Era mai putin de o saptamana pana la ziua lui de nastere, iar ea gasise cadoul perfect.

In data de 8, cu o zi inainte de ziua lui, ea il astepta in apartamentul lui. Seara, el a gasit-o la fel cum o gasea deja de la o vreme incoace. Imaginea perfecta, rasfatul lui zilnic: ea, cu o tigara pe jumatate fumata in mana. Ochii rimelati, picioarele goale, parul curgand rauri pe umerii strajuiti de bretelele maieului, zambetul ce il intampina la fel si diferit de fiecare data, ochii adanci si iubirea ce se simtea intens in aer.

-Salut! Te asteptam.

El a salutat-o cu un sarut patimas...cu acelasi foc ca de fiecare data.

-Esti obosit? Vrei sa mananci? Am avut o tentativa sa gatesc...nu stiu cat de bine mi-a iesit, dar te las pe tine sa imi dai nota. Am pregatit pui la cuptor...sau cel putin am incercat.

El o privea din bratele lui si ii zambea gandindu-se ca este mai mult decat isi putea dori oricine vreodata.

24.10.2010

222

Nu e plictiseala... E o stare de bine ce ma copleseste. Oameni fericiti peste tot. Cum sa nu ma bucure bucuria lor, cand un suflet singur sta si bea o bere si isi fumeaza linistit tigara?
Un moment de liniste pentru cei ce se iubesc, pentru cei ce iubesc si nu sunt iubiti...dar inca au puterea sa iubeasca... Iubesc... Te iubesc... Si tu nu stii.
Oare cat va mai trece pana cand vei fi sigur, pana cand ai putea sa iti dai viata doar pentru ca crezi in ceea ce simt?

E o lume mare si cateodata atat de mica... Mare ca nu ajung la tine... Mica deoarece toti oamenii se stiu intre ei... Totusi, EU cum sa ajung la TINE?
Poate ca te'am avut si te'am pierdut, poate ca te stiu, dar nu te cunosc, poate ca nu te stiu si nu te cunosc... Poate... Poate... Poate ca lacrimile mele au fost varsate cu un scop... Poate ca nu ... Poate ca e un drum gresit... Poate ca nu...
Poate... Poate... Poate...

Azerty

Cred că cea mai bună metodă pentru o relansare este să te bazezi pe studenţi. Eu sunt una şi ştiu cum stă treaba.
Pentru relansarea site-ului http://www.azerty.ro/ ... hmm... să mă gândesc... Cred că ar fi o chestie faină să se facă seri cu cântare în campusurile studenţeşti, în marile mall-uri şi în facultăţi.
Adică eu una (şi vreo 90% din prietenarii mei), dacă aş vedea un afiş pe la facultate, camin ori prin oraş că în data de x, în locul y, va veni să cânte z, sunt vreo 99% şanse să mă duc. Mă gândesc la experienţele mele trecute...de fiecare dată când era câte o chestie unde am putut să văd gratis pe unul cântând, pe altul făcând teatru în aer liber sau pe altul spărgându-şi capul, eram în primul rând. Totuşi, felul ăsta de promovare acoperă doar o mică parte din piaţă.
Pentru pruncii de la şcoala m-aş baza pe...şcoli. Însă cam aceleaşi acţiuni ar prinde şi la ei. În sala festivă, un concert, o piesă de teatru, etc.
Iar pentru adulţii care au bani şi nu au timp... cred că internetul sau poşta sunt cele mai folositoare.
Bannere mari plus un prezentator care să repete obsesiv că evenimentul este pentru relansarea acestui site...eu zic că e de ajuns...
Acuma eu nu ştiu care e bugetul pentru relansare a celor de la azerty, însă oricând poţi găsi o trupă mai no-name care să vrea să se afirme sau o trupa mai cunoscută care ar cânta voluntar, o trupă de teatru care să vrea să se facă cunoscută, ş.a.m.d.

În plus, cam ducem lipsă de activităţi de genul în ultima vreme (sau doar mi se pare mie...), dar dacă trupa mea de teatru ar fi contactată pentru o chestie de genul, copiii mei nu ar zice nu. Şi trupe cunosc destule... Aşa că...

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.



20.10.2010

Drumul ne formează, dar destinaţia ne defineşte

Ce înţeleg eu prin fraza din titlu? E simplu.... :

Învăţătoarea îl întreabă pe Ionuţ:
- Tu ce vrei să devii când o să fii mare?
- Pilot.

Pentru ca Ionuţ să ajungă pilot, trebuie să înveţe mult. După mulţi ani de şcoală, Ionuţ ajunge pilot.

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

Histoire d'amour [the sequel]

Ştiu cum o să se termine istorioara mea de dragoste!!!
Aşa că după ce o să termin cu SuperBlog, o să relansez concursul meu, în ideea că o să termin şi povestea de scris cât mai curând. Mai citiţi la secţiunea "concurs" de sub poză detalii şi blabla, dar o să fac eu tamtam când o să fie tamtamul :)

18.10.2010

I had that feeling...

Eu am anunţat poporu' că mă întorc. Şi m-am întors.
Aseară am fost in Hard. Şi am cântat până când am rămas fără voce.
Şi când l-am întrebat pe Marius, unul dintre cântători, dacă i-a fost dor de mine, a zis că da (Domnişoara persică epilată, aşa-i că mori încet?).
După câteva beri am şi primit invitaţie să urc pe scenă să cânt cu baieţii, dar m-am timorat în ultimul hal. Nu-i bai. Next time. Marţi, pe Piezişă.
Ah, încă ceva sweet. Am pozat uşa de la budă (...a băieţilor...), şi uite că acolo am găsit o explicaţie revelatoare la criza financiară prin care trecem:



P.S. : Sunt îndrăgostită şi lumea este GROAZNIC de mică

16.10.2010

Pă? Pă!

În ultima vreme am fost cam abătută.
Şi din fericirea fericirilor, acum sunt bine.
*A series of unfortunate events*
- oameni ce m-au suportat şi ajutat mai mult decât le puteam cere
- o spaimă nefondată ce putea să îmi distrugă viaţa
- un căţeluş care, după ce l-am eliberat, a început să dea iar din coadă în jurul meu
- muzica mea
- ţigările şi cafeaua
- monstrul din viaţa mea
- lipsa unui om pe care să îl iubesc aşa cum vreau
- nedreptăţile
...

Clujule, îmi pare rău că am început acest an universitar cu vreo două mii de paşi stângi.
Mă revanşez, începând de maine. Vin şi îţi dau pă pizdă. La propriu.

14.10.2010

Să x sau să y?

Să fiu fericită că ţi-am redat libertatea...
sau să fiu tristă că nu te mai am aproape?
Să mă bucur că am trecut la ceva nou...
sau să fiu tânjesc după ceva vechi?
Să încerc să îţi ofer o alternativă...
sau să te las să iei singur decizia?
Să îţi ofer un umăr pe care să plângi...
sau să îţi întorc spatele de tot?
Să te mai caut...
sau să te uit?
Să continuu să te iubesc...
sau să te ignor complet?

13.10.2010

Undeva..prin octombrie..2007

>Iubire platonica

> Te vad.Zambesc.
> Iti simt mirosul chiar si-n vis...
> Multe porti tu mi-ai deschis.
> Pentru mine esti un sentiment adevarat!
> Te doresc din ce in ce mai mult.
> Tu m-ai ajutat sa ies din banal...
> In iubirea ta eu m-am pierdut.
> Te iubesc si ti-o spun din inima!
> As veni chiar si la tine la fereastra!
> Mi-as dori ca nici macar o lacrima
> Iubirea noastra sa nu o umbreasca.
>
> Dar...visele sunt vise.Cazuta in genunchi
> te rog sa imi dai macar o privire.
> Iar...tu te uiti la mine dintr-un unghi
> Ce nu mai poate fi numit "iubire".
> Din pacate...doar atat ai ramas:
> Un ideal.Un mic suport in care
> Degeaba-ncerc sa imi agat iubirea
> caci nu mai reusesc...si asta doare

Mlaştina

Mi-e frică de tine.
Ai sufletul murdar.
O mlaştină ce emană gaze toxice inodore
...ce mă pot omorî din clipă în clipă.

Ceea ce a fost un
roşu aprins,
Acum e un maro murdar,
Culoarea ochilor tăi...
Culoarea mlaştinii.

Şi totuşi, ai atâta viaţă...
şi oferi adăpost atâtor vietăţi
Încât îmi e greu să înţeleg de ce pe mine...
De ce pe mine doar mă scufunzi în mâlul tău?

12.10.2010

O sută de oiro

Ce aş face eu dacă aş primi o sută de oiro pentru un post?
a. Ce reactie ai la vederea unei cerinte de acest gen, din partea unei companii?
- Give it to me babby, uh-huh, uh huh!
b. Cum evaluezi daca suma oferita este la nivelul asteptarilor tale?
- No, I won't stop loving you
c. Care sunt etapele de pregatire a materialului solicitat? Cum te pregatesti/documentezi?
- One, baby don't you know, I'm still waiting you; Two, there's no reason why I shouln't be with you
d. Cum vrei sa cheltui suma incasata? Ce produse/servicii vrei sa achizitionezi?
- I wish I was a billionaire, so freaking bad, buying all the things I never had
e. Cum ai de gand sa promovezi materialul publicat pe blog pentru a imbunatati rezultatele obtinute de companie (clickuri)?
- This is the best damn thing
f. Cum vezi viitorul pietei de articole sponsorizate pe blog-uri?
- I gotta feeling, that tonight's gonna be a good night

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

11.10.2010

V


Într-un colţ de ceaşcă, o ultimă picătură uscată de cafea.

Urme de ruj roşu pe ceaşcă.

Viciile mele nu merg mână în mână, ci toartă-n filtru.

Te văd. Tu...mă vezi?


Tare!![Imi place...tare...]

Chefuri în cămin. Plin week-end-ul ăsta. Lume bună, băutură, haine din ce în ce mai puţine, mă rog, tiparul îl cam ştie lumea. Singura problemă omniprezentă este muzica. Sau mai bine spus, volumul muzicii. Dacă ai boxe, e ok, doar că de cele mai multe ori, chefurile sunt spontane şi o eventuală chitară ar putea salva problema asta (a volumului mic). ASUS vine însă în ajutorul chefurilor!!! Laptopul ASUS NX 90, din câte m-am documentat eu, este unul cel puţin spus genial. Pe lânga faptul că arată de nota 15/10, are şi nişte boxe ce cam depăşesc orice chart.
Sincer, îmi place. Atât forma lui sexy ce mă duce cu gândul la o aripă de avion sau la o maşină sport,(eu şi imaginaţia mea), cât şi ideea de un sound mult mai clar şi mai TARE.

Un sfat pentru cei ce vor să îşi achiziţioneze un laptop(şi care stau prin Haşdeu): CUMPĂRAŢI-VĂ LAPTOPUL ĂSTA!!!

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

07.10.2010

(...)

"Dar sunt copii ce şi-au pierdut mamele, şi mame ce şi-au pierdut copiii"
(@Twelve)

În lupta aprigă ce se numeşte de cele mai multe ori "viaţă", luptăm într-un fel sau altul pentru a câştiga cât mai mult...cât mai multe. Îmbobocim, înflorim, după care ne ofilim, acelaşi ciclu ce se repetă parcă din ce în ce mai des.

Nu ştii mereu unde să mergi sau la cine să apelezi când eşti în impas... Şi te agăţi de persoane străine ce uneori îţi oferă un ajutor binevenit, sau te afundă şi mai tare în durerea rănilor cauzate de luptă.

Respiri rar, ascultând bătăile inimii ce se accelerează cu fiecare milisecundă.

Eşti încă viu. Rănit, dar viu. Te întrebi dacă şi de data asta vei supravieţui, sau dacă rana e prea fatală şi urmează să te ofileşti de tot.

Suflet, corp, spirit. Oricare ar muri, tu tot în viaţă ai să rămâi

06.10.2010

Buh-bye proiectoarelor!


Primul lucru ce mi-a sărit în minte când am citit despre tehnologia Ati Eyefinity a fost aplicabilitatea acesteia la facultate. La FSEGA (şi probabil la multe alte facultăţi), 99% din cursuri sunt pe suport electronic şi proiectate pe un perete sau pe o pânză albă. Nimic nou - nimic greşit. Dar când lumina în sală e prea mare, după ce filtrul proiectorului se murdăreşte şi vezi eternul mesaj că trebuie curăţat, parcă nu e ok. Adică pe mine una deja mă scârbesc toate astea după un an şi ceva de vizualizat cursurile mai mult chiorându-mă.
Draga şi săraca noastră facultate are o tonă jumate de plasme împraştiate peste tot - de la cantină până în holul principal şi probabil prin birourile profesorilor. Aşa că eu gândesc că dacă s-ar concentra oleacă şi şi-ar pune conducerea minţile alea briliante puţin la treabă şi ar folosi Ati Eyefinity, ar mai căpăta puţin renume, trecând cu vederea celelalte subiecte atât de controversate pe baza cărora FSEGA este ceea ce este.
Eşti deştept atunci când profiţi de tehnologie, nu?


Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

04.10.2010

Nu? Nu...

- Te iubesc.
- Şi eu te iubesc...


Dulce-amărui
gustul sângelui...

Vânătăi îngălbenite
pe picioare dezgolite...

Lacrimi sărate
şi buzele crăpate...

Ochi trişti şi pustii
dor de bucurii...

A fost seară când ne-am întâlnit prima oară. Ne ştiam de-o veşnicie, parcă. Bucurie pe chipurile noastre... Zâmbete şi vise, porţile deschise... Lumină albă, pură, ochii ca de mură.

Ne-am rănit. Ne-am împăcat. Ne-am omorât. Am înviat.

02.10.2010

Tri di

Prima mea experienta 3D a fost pe 5 martie, anul asta, mai precis filmul "Alice in Wonderland". In postul in care am descris experienta mea 3D, am pomenit si urmatoarea intamplare:
"Zice una: "Vai da' ce fain ii la 3D...Mi-ar placea sa fie si in viata reala tot asa""
No, piti draga, am vesti bune pentru tine. ASUS ofera laptop-uri si monitoare 3D si iti da si ochelari, exact cum ti-au dat la cinema!!!
Ca sa vorbesc in termeni tehnici, citez:

"G51J 3D / G51JX 3D
De mai bine de opt luni, ASUS ofera singurul laptop 3D veritabil de pe piata, dotat cu tehnologia nVidia 3D vision si ochelari setereoscopici activi. Ajunsa deja la a doua generatie cu G51jX, seria Republic of Gamers se pregateste de a treia iteratie, prin modelele G53J si G73J.

VG236H
Pentru utilizatorii de sisteme desktop, ASUS ofera monitorul 3D Full HD VG236H, capabil de o rata de refresh de 120 de cadre pe secunda, insotit si el de ochelari stereoscopici activi 3D.

Prin aceste doua produse, precum si prin bogata linie de placi video nVidia, ASUS ofera gama completa de produse pentru imersiunea totala in lumea 3D."

Parerea mea proprie si personala despre tehnologia 3D nu este una extraordinar de buna, deoarece dupa filmele 3D am iesit de la cinema cu dureri de cap, insa probabil sunt un caz unic. Totusi, eu zic sa privim spre viitor, si sa fim optimisti in legatura cu evolutia tehnologiei.


Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.
Post-ul despre experienta Alice in Wonderland il gasesti aici.