Ieri am pornit cu draga mea Mary spre scoala sa vedem ceva rezultate ce se afisasera. Doar ca inainte sa coboram dealu' Hasdeului, scumpa mea colega a tinut mortis sa mergem sa verificam daca masina ei e ok, daca mai porneste, etc. Asa ca am luat-o la deal, pe Pastorului sa vedem ca scumpa Dacie era ingropata in zapada. Ne apucam de curatat masina, dupa care sa vedem de mai porneste. Urca Mary la volan, da o cheie, doua, trei...nu porneste. Hai ca daca tot eram in panta, ma pun sa o imping(me is HULK). Si ma chinui, si imping, si...degeaba. La un moment dat, apare un voinic de vreo 60 de ani, care a insistat sa se uite sub capota. Trecem de faptul ca la varsta lui nu mai stia cum se deschide capota unei Dacii si ca s-a uitat la motor de parca el ar fi inventat-o (oricum, la cat de tinerel era, nu ar fi fost exclus), si impingem iar. Intr-un final, masina o ia la vale si Mary reuseste sa o porneasca. Urc si eu in bijuteria rubinie si Mary propune sa mergem pana la FSEGA cu brum-brum. Cam sceptica, accept.
O luam frumos catre scoala, si cum regulile de circulatie trebuiesc respectate, oprim la rosu, la semaforul din fata Casei de Cultura a Studentilor(aka centrul Clujului). Si draga Dacie isi da duhul. Newsflash: nu eram decat pe a treia banda. Toate bune si frumoase, cobor sa o imping... dar naiba poate sa impinga masina cand pe langa noi treceau dobitocii cu cel putin 50km/h claxonand(ca nu era destul de clar ca am ramas blocate acolo). Mai de voie, mai de nevoie, ma duc in statia de taxi-uri sa cer ajutor. Si, ca sa vezi, taximetristul era genul de om care, vorba lui Vicky, il cauta moartea pe-acasa. S-a tras oleaca pe fese...ca e in timpul lucrului, ca are clienti, dar la rugamintile(sau mai bine zis plangarelile) mele, a zis ca ne ajuta. Cat era semaforul rosu, fug iar in mijlocul drumului la masina. Nenea, desteptul, da sa treaca atunci cand semaforul deja se inverzise(i-o fi fost greata?). Pana sa ajunga la noi era sa dea vreo doua masini peste el(ce ziceam eu ca il cauta moartea...?), dar intr-un final, reuseste sa ajunga la capatul curcubeului. Ma pun iar sa imping, cu ajutorul lui, si nu reusim sa parcurgem mare distanta(vreo 2 metri), ca nenea cedeaza. Asadar, ramanem iar singure cu masina in mijlocul drumului. Ma chinui, imping si observ cu coada ochiului trei baietasi ce stateau pe trepte la CCS si radeau si cu fundul de noi. Ma disper, si le urlu urmatoarele: "Ce p%@A mea stati acolo si va uitati la noi si radeti? Haideti si ajutati-ne!". Si se pare ca nervii sau faptul ca le-am oferit o portie sanatoasa de ras, au dat roade, in ideea ca au venit si ne-au ajutat sa scoatem masina din mijlocul drumului si sa o parcam in parcarea taxiurilor. Dupa ce a dat ceva telefoane, Mary a reusit sa o porneasca si sa o urce inapoi la patutul ei.
Eh, cine mai impinge Dacii rosii in mijlocul Clujului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu