V

Nu știu cum reușesc, dar o fac cu succes de fiecare dată. Mă refer la a-mi da cu piciorul în fericire de zboară departe de tot. Nu vreau să îmi plâng de milă, căci pot mai mult decât atât. Dar iar mă năpădesc întrebările (in)existențiale. Bine ar fi să îmi dau două palme și să îmi revin, dar ținând cont de faptul că nu pot să mă lovesc singură și nici nu se prinde nimic de mine oricât aș încerca...fuck it.

Serios că îmi vine să îmi bag picioarele în tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, dar ar fi mult prea trist să îmi frec așa viața.

Deci o iau invers, încercând să privesc partea bună a lucrurilor. M-am scârbit de alcoale și țigări. Cred că asta este partea cea și cea mai bună. Poate mă trezesc și eu oleacă la realitate, oricât de scârboasă o fi lumea asta în care ne prefacem că trăim.

Zic că nu îmi place repetivitatea, așa că ar trebui să mă opresc din a face același lucru de n ori. Sau, ca să sune mai bine, trebuie să învăț din greșelile făcute în trecut(până la urmă și ieri face parte din trecut).

Așadar, cu toate că orgoliul meu s-a dus pe pulă, eu încă țin fruntea sus. Și nu deoarece sunt o înfumurată or shit, ci pentru ca my life sucks. And I swallow.