Opt. Ori iubești, ori nu mai iubești.

La o anume oră,prea târzie pentru unii și prea devreme pentru alții,un om stă și mănâncă pâine cu salam și cu ardei. Câtămai festinul pentru unii...ce inspirație proastă pentru alții. Oricum, este a 22-a noapte petrecută în inima Clujului, loc vicios și mizer, stilat și select totodată. A 22-a și ultima. Din acest an calendaristic. Și universitar.

Ai avut ocazia să vezi un pitic roșu creț zbenguindu-se fără ritm pe o muzică fără sunet? Dacă da, felicitări - m-ai văzut pe mine în ultima mea noapte în Cluj. Ultima noapte în care mă întorc ostenită la cămin, deschid frigiderul pe trei sferturi gol și prind orice să mănânc. Ultima noapte în care am dansat lângă tine cu toată patima și iubirea pentru tine și pentru voi.

Da, mai nou iubesc. Iubesc tot ce se lasă iubit. Oameni, natură, Hașdeul, serialul la care mă uit înainte să adorm.

Iubesc un zâmbet, oamenii noi din viața mea, oamenii din trecut ce mi-au rămas fideli, umbra mare ce se abate asupra norocului meu.

Este trist...căci e și acesta un sfârșit. Dar totodată este un nou început.

Concluzia e una simplă... Cobor din mașină și văd că în ultima mea noapte din Cluj singurele lucruri ce au rămas interdependente sunt zăpada ce scârție și bocancii ce o apasă, ca să geamă.

Oameni faini, vă iubesc. Oameni noi, vă ascult. Oameni vechi, tot aici sunt...pentru VOI.