P.P.

După ce cu greu ai reușit să mă scoți din casă și să mă târăști în barul infect în care ieși de obicei, mă trântești la o masă, îmi pui o bere în față și o țigară în mână și te aștepți să fiu cel mai fericit om din lume. Bagă piesa ta favorită, îți ridici dosul de pe scaunul din fața mea, îmi întinzi mână și începi să te zbengui penibil ca un berbec în calduri urlând animalic versurile care nu le prea știi, dar ce mai contează?... Doar e piesa ta preferată. Eu îți zâmbesc sec bălăngănindu-mă de pe un picior pe celălalt de parcă aș avea probleme cu urechea internă și mă gândesc câtă vreme o să mă mai ții în zonă. Nici nu ajunge bine piesa la mijloc, că zărești în celalalt colț de crâșmă împuțită o turmă de [...]