Într-o ureche

Ai fost privită de prea mulţi ca fiind ciudată. Ai fost izbită de prea mulţi pereţi de cei ce puteau doar să treacă pe lângă tine fără să dea din coate. Ai fost aplaudată la scenă deschisă în batjocură, căci ei râdeau de tine. Ai fost mâncată din interior de către sentimente. Ai fost devorată de remuşcări.

Eh, cine a zis că viaţa-i uşoară?

Ah, da... Eu.

Îndrăznesc să trăiesc. Am început să trăiesc. Să trăiesc frumosul şi binele. Ce oferi, vine înapoi. Aşa că toate sentimentele ce izvorăsc dintr-o inimă sângerândă, nu se varsă într-un abis fără sfârşit, chiar dacă aşa pare, ci se varsă într-un mic lac, ce va creşte într-o mare, care va creşte într-un ocean. Şi setea va fi într-un final stinsă.

Un zâmbet, un sărut, o îmbrăţişare.