Ai cunoscut o persoană nouă. Ieşiţi împreună, vorbiţi, totul este în regulă.
De la un timp, mai mult sau mai puţin voluntar, începi să investeşti sentimente în relaţia respectivă.
Eh, şi brusc, totul se rupe. E interesant când primeşti palme din stânga, din dreapta, din faţă sau spate şi nu ai cum să te aperi căci injuriile nu au bază reală. Dar ce mai contează argumentele tale când alţii i-au oferit argumente mai bune decât oricare altele... ?
Loveşte şi fugi. Nu sta să lupţi.
Mă întreb de ce. Probabil ţi-e frică de o bătălie pe care ai putea să o pierzi?
Eh, părerea mea sinceră este că o bătălie e câştigată când ambele părţi au ajuns la un acord comun. Dar frica te împiedică să mă asculţi şi oricum părerea mea nu mai contează...
Nu e prima dată când sunt lovită astfel. Şi culmea, de fiecare dată este exact la fel. Şi e trist că oamenii nu pleacă urechea la ce aş avea EU de zis.
Zici că nu ţi-am fost prietenă?... Ei bine, atunci nu cred că mi-aş fi bătut deloc capul cu tine.
Eh, îmi las frustrările în pace. Mai sunt 6,5 miliarde de oameni ce merită atenţia la care tu ai renunţat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu