"In ochii tai vad mare. Vad cer. Vad albastru"... Imi spunea in urma cu cateva luni un copil murdarit cu ciocolata pe langa gura, imbratisandu-ma tare, lasandu-ma fara aer. Un copil ce zambea strengareste si care stia sa obtina tot ce isi dorea. Si iubeam acel copil...il iubeam mai mult decat pot cuvintele sa o spuna. Il iubeam cand ma certa, cand imi reprosa ca rad prea zgomotos, cand ne jucam in parc, cand ne murdaream cu noroi, cand inventam cantecele, cand imi intindea tigara sa ii trag ultimul fum... Il iubeam chiar si atunci cand imi zicea sa nu mai scriu, sa nu mai imi public ideile, ca sunt mult prea personale, cand tipa ca nu mai vrea sa auda de mine, cand imi reprosa ca il sufoc cu grija pe care i-o port, cand era nervos, cand imi inchidea telefonul in nas...
"Mai presus de tine, iubesc ochii tai...si nu ma intreba de ce, caci nu am un motiv anume"... Imi spunea adolescentul nesigur, care nu stia cum sa iubeasca, care gresea la fiecare pas, care se plangea ca i-a mai iesit un cos in varful nasului, care radea cu pofta la bancurile mele seci...adolescentul pe care l-am crescut de cand era copil, pana a ajuns sa fie barbat
"Te iubesc"... Imi spunea barbatul din tine. Care a murit.
nu despre mine e vorba, dar te astept
RăspundețiȘtergere:d
Unde ?
RăspundețiȘtergere