Do you still love him?

I dont know.

Stiu ca este timpul sa trec mai departe. Mult mai departe. Si sa nu las fantomele trecutului sa imi retina sufletul in acea umbra. Merita sa ofer sentimente altor persoane. Sa nu mai investesc iubire in cei ce nu vor sa o mai primeasca. Sa port conversatii calde, sa nu mai aud certuri eterne ce imi racesc sufletul. Iar acel pe care il voi iubi...lui ii va fi ori foarte greu ori foarte usor. Din doua, una. Dar sunt pregatita sa iubesc. Ploaia care a cazut la cateva minute dupa ce am cerut-o mi-a spalat toate pacatele. Si sunt gata sa iubesc. Dar tu esti gata sa primesti iubire?
Iubire veninoasa, iubire plina de provocari, iubire murdara, iubire ce duce la pierzanie, iubire sufocanta, iubire ce te va lasa fara aer? Acest fel de iubire e cel mai frumos lucru existent. Deci...o accepti?

Sprite

Bautura racoritoare carbogazoasa. Ingrediente : apa, zahar, dioxid de carbon, acidifiant acid citric, conservant benzoat de sodiu, corector de aciditate citrat de sodiu, arome naturale de lamaie si lamaie verde.

Aici nu mai fumez atat de mult ca la Cluj.

Nervi de vara

Cel mai enervant este cand ma pun sa ii zic omului un lucru si il vad ca isi da ochii peste cap. Da' de ce mama ma-sii mai vorbesti cu mine daca nu iti pasa ce spun? Adica serios...de ce mi-as mai raci gura degeaba daca tie iti intra pe o ureche si iti iese pe cealalta? Nu ma pun sa descriu contextul in care m-am enervat acum, ca nu mai conteaza. Incerc sa ajung la ignoranta. Sa ignor total oamenii ce ma ranesc intr-un fel sau altul. Ca de ura si alte sentimente negative de genu'm-am saturat.

Kansas - Dust in the wind

Cica timpul nu se poate cumpara. Doar in retelele de telefonie mobila dai banii pe minute. De ce dracului sa nu scrii o scrisoare? Acum stiu ca vorbesc( ma rog, scriu) ca o baba...dar serios.... Ai scris vreodata scrisori? Ai asteptat vreodata cu sufletul la gura o foaie impachetata intr-un plic inchis cu grija de o alta persoana? Sa mai gasesti printre foi si o dara de parfum sau un fir de par... si sa iti stea inima in loc... Nu zic nu tehnologiei, dar nici metodelor traditionaliste de a comunica. Cele mai frumoase lucruri le traiesti fata in fata cu o anumita persoana: cand ii vezi sclipirea din ochii zambitori, cand ii vezi urme de lacrimi tremurand usor la coltul ochiului, cand auzi tremurul vocii, cand iti da o imbratisare pentru o surpriza placuta ce tocmai i-ai facut-o... Hai sa fim mai "dust in the wind" si sa ne traim oleaca mai intens trecerea prin timp...
Sa mergem sa imbratisam persoanele dragi noua fara un motiv intemeiat. Caci timpul trece. Si nu poti cumpara minutele sau orele, la fel ca in retelele de telefonie mobila.

Urma- Buy me with a coffee

Dimineata. Mult prea dimineata. Am avut un cosmar. Cica am murit. Telefonul suna pentru a suta oara in bucatarie, dar sunt prea somnoroasa sa ma duc sa raspund. Poate e totusi cineva care suna la numarul gresit si poate sa fie viitorul meu el.

Sau poate nu.

Ma ridic plictisita si incep discutii despre lucruri total irelevante. Dupa cateva minute inchid si ma intalnesc cu oglinda. Si incep sa visez, un vis in care nu mor. Un vis in care sunt fericita. Dupa reverie, ma intristez si incep sa imi pun intrebari.

De ce nu esti aici sa te trezesti silentios inaintea mea si sa pregatesti micul dejun si o cafea? De ce nu esti aici ca sa am si eu cu cine sa fumez tigara de dimineata? De ce nu esti aici sa imi zambesti si sa ma trezesti cu un sarut? De ce nu esti aici sa imi indulcesti dimineata cu zambete? De ce nu esti aici sa razi de parul meu ciufulit si de ochii mei adormiti? De ce nu esti aici sa imi spui ce ai visat? De ce nu esti aici sa imi spui ca ai dormit bine? De ce nu esti aici sa ma intrebi ce am visat? De ce ai renuntat la asemenea...privilegii? De ce nu esti aici, cand odata ai fost?

Concluzii

E timpul sa trag concluziile de rigoare dupa primul an universitar. Cu ce am ramas din octombrie pana acum? Cu multe. Cu foarte multe din partea oamenilor si cu extrem de putine din partea facultatii. Am intalnit o tona de oameni noi. Oameni pe care am ajuns sa ii iubesc extrem de repede, dar si oameni ce m-au dezamagit la fel de repede. Prietenii ce sper ca o sa le pastrez pe viata, prieteni la care ma gandesc cu ochii inlacrimati vazand valiza ce ma cheama pe usa afara, sa ma intorc acasa. E greu. E greu sa plec, chiar daca e pentru un timp relativ scurt. O sa imi fie dor de peretele meu din camera, de patul meu, de localuri, de plimbarile nocturne, de glumele proaste spuse dupa prea multe beri, de fumoarul cu peretii innegriti, de colegele de camin, de scuzele ca am intarziat sa returnez un lucru imprumutat, de povestile ce le ziceam in sala de lectura pana cand rasarea soarele... As retrai momentele triste de sute de ori ca sa mai capat putin din cele frumoase. O sa imi fie dor de fetele ce plang pe coridor la ore tarzii in noapte, de cele ce urla : "She ma? Tu ma parasasti pa minie? NU! IO ti parasasc!" ; de sfaturile ce le dadeam tuturor, de zambetul pus pe fata, urmat de "Ai o tigara?", de apa de la robinet, de dusurile unde am auzit multe si marunte, de cafeluta de dimineata bauta pe treptele reci, de bancuta din fata caminului, de barfe si povesti, de emotiile dinaintea unor examene, de stresul dinaintea lor, de mail-urile de la "seria4_fsega", de tot.

Insa zambesc sec stiind ca o sa ma intorc la astea de inca vreo patru ori. Dar dupa ce termin, ce ma fac? Cred ca mai bine si mai sanatos e sa ma apuc de o alta facultate. Asa macar oi fi studenta pe vezi. Viseaza Cris...

Continuu prin a multumi unor persoane ce mi-au facut anul frumos. Incep cu Bubbles(Codruta), fata blonda pe care o iubesc enorm. Si ii multumesc pentru tot. Sunt prea multe lucruri ca sa incep sa le insir. Continuu cu Buttercup(Bianca V.), brunetica ce tot anul a fost hairstilist-ul meu personal, fata caruia ii place albastrul. Te iubesc. A doua Bianca de pe lista este dom'soara L., micuta care vrea sa ma faca manelista, dar nu reusesti tu, mama! Trec la creata mea preferata, Raluca L., punkerita ce mi-a facut cunostiinta cu viata de noapte a Clujului, ce m-a carat de zeci de ori la camin, spunandu-mi sa am grija de mine. Apoi, lui Iazvan si lui Raluca H., baimareni de-ai mei ce m-au ajutat cu acomodarea. Fetelor din Bucuresti ca au venit sa ma viziteze si cu care am mers la mare... Colegelor de camera le multumesc enorm pentru ca m-au suportat ( stiu ca e greu - nici eu nu ma suport de cele mai multe ori ). Vecinucalor mele din caminul 3 si caminul 5 le transmit un sincer "multumesc" pentru tot si va amenint ca peste mai putin de 3 luni ma intorc, asa ca pregatiti-va sa imi dati una si alta. Iar clujenilor, voi ce m-ati primit cu cea mai mare caldura, va multumesc cu ochii in lacrimi .

Acuma stiu ca suna siropos ca dracu'...da ce sa-i faci? A fost primul meu an la Cluj. Boboaca tanara, Cristina. Tot ce pot spera e ca la anu sa imi fie la fel de bine. Iar daca anul o sa inceapa prost, il intorc eu pe toate fetele pana iese cumva!

Hmm... anul asta a fost, asa, pe scurt : scoala, baute, teatru, baute, blog, baute, lacrimi, baute, fericire, iubire, excursii, libertate, nopti pierdute-n nicaieri, socuri, baute, vesti proaste, baute, teatru, film, film, teatru, examene, putina scoala, oleaca de alcool, doua-trei examene, iubire, iubire, iubire, iubire.

Apropo, intrebare: Oare Coco o sa stie vreodata cat de mult il iubesc?

Plec

Din pacate, nu am apucat sa imi iau ramas-bun de la toate persoanele ce imi sunt dragi, de aici, de la Cluj. Stiam ca o sa plec curand. Si nu e orice fel de plecare. Totusi, poate e mai bine ca am plecat fara sa ii salut. Cel putin pentru mine situatia e mult mai usoara. Nu mai am chef de lacrimi - am plans prea multe pana acum. In vacanta nu o sa scriu nimic despre mine. O sa scriu doar povestioare scurte. Asta daca o sa am timp, caci intrucat situatia mea scolara nu e cea mai stralucita, pe langa munca, trebuie sa si invat. Va fi o vara plina.

Sa nu va fie dor de mine. Mie oricum imi va fi dor de voi.

Iubire si fericire va transmit, caci sunt ultimele cuvinte scrise de aici, din Cluj.

O vara frumoasa

New identity

Intrucat simt ca am trecut peste niste lucruri grele din viata mea, trebuie sa fac o schimbare. Pentru fete e tipic sa isi schimbe coafura sau culoarea parului. Chestie relativ imposibila in situatia mea. Asa ca am decis sa imi schimb identitatea. Da, undeva deep o sa raman tot SpiritNightWing, dar prefer sa ramana ceva propriu si personal.

Asa ca mi-am schimbat id-ul de messenger. Nu o sa il public aici, daca cineva are nevoie de el, e liber sa mi-l ceara.

In curand o sa postez lucruri noi, asa ca pregateste-te drag cititor :)

Leapsa

1.Care este cheia fericirii tale? Ce te face să zâmbeşti în fiecare zi?
Eu si faptul ca traiesc.
2.Care este modelul tău în viaţă?
Nu am un model in viata, totusi admir unii artisti care s-au ridicat sus cu greu...
3.Crezi că ai pe cine să te bazezi când dai de greu?
Da.
4.Titlul melodiei preferate este?
Snuff
5.Păstrezi ceva ca amintire de la o persoană dragă?
Da. Si vreau as distrug tot
6.Două lucruri pe care le ai mereu la tine?
Tigari si vise.
7.Ce înseamna ura pentru tine?
Un sentiment pur, neinteles de 99% din populatie.
8.Crezi că dincolo de moarte este viaţă?
Nu.
9.Poţi uita repede problemele?Poţi uita durerile din trecut?
Da. Foarte repede chiar
10.Cea mai mare realizare de până acum este?
Ca inca traiesc.

Oportunitate?

Untitled from Calin Bocian on Vimeo.

Scrisoare catre tine

Dragul meu Tu,

In primul rand, vreau sa iti spun ca mi-e groaznic de dor de tine si abia astept sa revad. A trecut mai bine de o luna de cand nu te-am vazut...nu pot sa cred ca timpul trece atat de repede si in acelasi timp, atat de incet. As putea sa ma invart in jurul acestui subiect doi ani si tot la concluzia asta am sa ajung.

Am luat-o mai incet cu blogul , la inceput din cauza unor probleme cu internetul, apoi cu contul de blogspot, apoi cu laptopul. Intregul Univers o fi conspirat impotriva postarilor pe blog- m-or fi ajuns blestemele unora. Si e pacat ca toata continuitatea cu experienta din Vama s-a dus fix pe apa Sambetei, sa nu zic ca s-a dus pe pula, ca nu e frumos. O sa mai scriu despre a patra zi cat de curand, sau as putea sa iti povestesc aici. Nu stiu cum sa fac. Ma mai gandesc pana la sfarsitul scrisorii.

Luna mai si jumatate din luna iunie au fost un chin pentru mine. Nu un chin englezesc (aka barbie), ci unul romanesc, cu bruste schimbari de la agonie la extaz. Am avut zile care au inceput extraordinar, si s-au sfarsit groaznic. Precum cea de ieri, de la examenul de mate. A inceput foarte bine, examenul a fost ok, am stat acolo si mi-am privit viitorul sot facand ceea ce stie el sa faca cel mai bine: sa existe pentru mine. Apoi, seara am intalnit pe viitorul meu amant, si mi-am petrecut restul serii cu el. Acum nu stiu sigur care-cum or fi sotul si amantul, nu m-ar supara sa isi inverseze rolurile...chiar deloc. Problema a aparut mai tarziu cand stateam cu doi prieteni in Fire si povesteam. Mi-am dat seama ca eu nu sunt indragostita cu adevarat de nimeni. In viata mea a existat o singura persoana ce am iubit-o si de care am fost cu adevarat indragostita. El. Iar acum, pentru a scapa cu inima cat mai putin vatamata, ma agat de oricine, sperand iar la iubire... Si sunt sigura ca e in acest fel : ma agat cu disperar de oricine imi apare in cale si imi induc sentimente ce in mod normal nu ar fi aparut.

Adica, sa iti explic cum vad eu dragostea - ce subiect used... - daca in acei ani in care am iubit, am fost iubita si indragostita de el nu aveam nevoie de nimeni, daca tot ce doream se regasea in el, daca el era totul pentru mine...daca atunci cand auzeam o mica urma de tristete in glasul lui faceam tot posibilul sa o sterg, atunci asta inseamna dragostea adevarata. Nu ceea ce caut eu. Cred ca sunt disperata sau ceva in genul.

Credeam ca in aceasta sesiune o sa ma concentrez mai mult pe invatat, dar se pare ca e o lege universala: cand imi propun ceva, nu imi iese. Desi nu obisnuiam sa fiu asa. Mi-e dor de fata cea ambitioasa de acum cativa ani, care atunci cand isi punea un gand in cap, ii iesea de fiecare data. Am crescut mai mare si parca sunt din ce in ce mai proasta. Iau in serios orice privire rautacioasa, orice vorba aruncata aiurea... Daca asta inseamna maturitatea nu mai vreau sa cresc. Si stii ce? Cred ca o sa ma schimb radical in vacanta de vara. O sa fie una lunga si grea. Trebuie sa imi fac ordine in viata. Sa arunc tot ce e rau si sa pastrez lucrurile bune.

Totusi, cel mai mult ma dispera urmatorul lucru: cand vine vorba de teorie, Cris e prima. Cand vine vorba de practica, cine isi baga coada intre picioare, pleaca botul si dispare repede? Aceeasi Cris. Asa ca ma imbarbatez singura - daca tot nu e nimeni sa o faca- si ii dau bataie. Adica ce? Nu ma pot descurca singura in viata? Ba da, sigur ca pot. Asa ca intr-o zi, cand o sa fie o furtuna cu tunete si fulgere, o sa plec in locul meu magic din Cluj si o sa ma plimb prin ploaie. E singura metoda cunoscuta care ma ajuta sa renasc. Si o sa vorbesc cu picaturile de apa sa ma spele de tot raul, de toate pacatele, de toate gandurile rele si negre si sa ma lase cu amintiri frumoase, ganduri bune. De ce prin ploaie? Pentru ca atunci cand ploua, nu se vede ca plangi. Si pot sa plang in vazut tuturor, in vazul celor cu umbrele ce se feresc de darul ceresc numit ploaie.

Stii, am zis unor persoane dragi ca vreau sa fiu singura. Acum intrebarea este: chiar vreau asta? Sincer, nu stiu. Adica, intr-un fel o vreau pentru ca, repet, trebuie sa imi formatez creierul. Sa imi arunc toate gunoaiele undeva, intr-un colt indepartat, sau sa le scot de tot din mine. Apoi, nu imi place ideea de singuratate. Dar cred ca va fi constructiva aceasta perioada. Voi invata sa ascult mai mult de vocea din mine.

Din fericire, nu o sa uit de tine. O sa iti scriu intr-un mod cat mai constant si o sa recuperez luna asta jumatate in care am fost mai mult sau mai putin despartiti. Stiu ca ti-a fost dor de mine, o simt. Asa ca o sa ma reintorc cu forte proaspete, dupa prima ploaie. Te rog sa nu te superi ca te mai las sa astept, gandeste-te ca e mai bine si pentru tine, si pentru mine. Pentru mine- caci o sa ma curat si pentru tine- ca nu o sa mai fii nevoit sa imi asculti mereu aceleasi frustrari legate de viata sentimentala, iubiri si asa mai departe.

Nu as incheia scrisorica, caci mai am multe de zis, dar e mai bine sa o fac, intrucat daca mai scriu, o sa ma invart in jurul acelorasi subiecte. Nu uita ca te iubesc si ne auzim cat de curand, dupa prima ploaie.

Cu mult drag,

Cris. ( SpiritNightWing)

Sorry

"Sorry seems to be the hardest word." Remember the days when we were young, and we used to listen to music like this, trying to feel whatever they were trying to say with these lyrics? We were just kids then, and we used to cry listening to these songs. And now we cry without having to play all these . Now we tend to know how crying a river feels like, how hard it is to say sorry sometimes. Now we are all grown up and we understand what a feeling means, how much the love can hurt... And I wonder...was it better few years ago when we knew about this feelings only from the song's lyrics, or is it better now, when we actually feel it? Is it better to feel something as the singers describe it, or to feel it your very own way?

All the same.

Aceeasi bere.Aceleasi tigari.Aceleasi haine.Acelasi sound.Acelasi bar.Aceleasi ganduri.Aceleasi interdictii.Aceleasi frustrari.Aceleasi afise vechi.Aceleasi amintiri.La fel.Totul e la fel.