Urma- Buy me with a coffee

Dimineata. Mult prea dimineata. Am avut un cosmar. Cica am murit. Telefonul suna pentru a suta oara in bucatarie, dar sunt prea somnoroasa sa ma duc sa raspund. Poate e totusi cineva care suna la numarul gresit si poate sa fie viitorul meu el.

Sau poate nu.

Ma ridic plictisita si incep discutii despre lucruri total irelevante. Dupa cateva minute inchid si ma intalnesc cu oglinda. Si incep sa visez, un vis in care nu mor. Un vis in care sunt fericita. Dupa reverie, ma intristez si incep sa imi pun intrebari.

De ce nu esti aici sa te trezesti silentios inaintea mea si sa pregatesti micul dejun si o cafea? De ce nu esti aici ca sa am si eu cu cine sa fumez tigara de dimineata? De ce nu esti aici sa imi zambesti si sa ma trezesti cu un sarut? De ce nu esti aici sa imi indulcesti dimineata cu zambete? De ce nu esti aici sa razi de parul meu ciufulit si de ochii mei adormiti? De ce nu esti aici sa imi spui ce ai visat? De ce nu esti aici sa imi spui ca ai dormit bine? De ce nu esti aici sa ma intrebi ce am visat? De ce ai renuntat la asemenea...privilegii? De ce nu esti aici, cand odata ai fost?