Nu sunt Eva

Nu sunt Eva.
Nu sunt eVa.
nu sunt evA.
Nu.

Am inghitit cam multe cuvinte si imi vine sa vorbesc despre serpi. Sa cant?
Nu mai cant.

Clar e ca nu sunt Eva.
Am puterea la degetul mic si imi vad mainile imbatranite si am buric.
Nu sunt.
Am fost.
Am avut parte de "hai sa" oricand si am pierdut acest "hai sa". Il vreau inapoi pe degetul mic.

Sunt om de rand. Ma confund cu usurinta in multime. Nu mai pun intrebari, Nu mai caut din proprie initiativa, Nu mai invat lucruri noi. Nu mai. Doar e noiembrie.
A trecut mai. Apoi am dansat in curcubee, am trait emotiile altora, am strans din dinti, am dormit 10 minute la amiaza, am ras, am muscat podele, am taiat in carne vie, am cazut pe jos la propriu de oboseala, am ras cu si de oameni, am iubit.
Am frecat podele, am invins plictiseli, am ras ca un copil, ne-am prapadit de ras, am plans o data, am tras tare pe una, pe alta, am cunoscut oameni noi, i-am invatat mai bine pe oamenii mai vechi, am mai plans o data, am luat taurul de coarne, am avut un strop de iubire, am condus, am mers pana la capatul lumii si inapoi, am lucrat, am transpirat, am fost in lumina reflectoarelor, am urlat, ne-am certat, am plans mai din suflet, am ingropat trecutul,am petrecut o noapte departe, am baut, am mancat, am cantat, apoi am plans pana am construit podul peste oceanul dintre noi.
A venit octombrie.
Fara curcubee, fara stropi de sudoare, fara secrete, fara rasete, fara nimic. Doar ca sa fie noiembrie a doua zi,
Uite cum sta la panda decembrie si vrea sa vina, fara fulgi, si sa imi dea "hai sa"-ul inapoi. Te astept. Fara forte. Dar cu convingerea ca o data ce podul a fost zidit, nu exista forta in lumea asta care sa il darame.
Complecsi oamenii.
Iubesc pe alese. Si iubesc Adamii si Evele care nu sunt Adami si care nu sunt Eve.
Ah, ce coada lunga. Si ce drum lung...
Nu sunt Eva, Nu am tipar, Dar stiu sa fiu eu. Sa inteleg omul. Sa il impac. Cel putin asa imi place sa cred.