17.04.2011

Ursus

Regele berii care dă de baut la supuși


Așadar, a fost odată ca niciodată o fabrică de bere dintr-o țară îndepărtată. Dimineața supușii se trezeau îmbătați de mirosul de hamei de la acea fabrică. Ursul mormăia în mod continuu producând bere și bere și bere și bere, deci, implicit, fericire.
La un moment dat, a vrut să intre în hibernare și să închidă porțile fabricii de bere. Supușii, revoltați că vor pierde dramul de fericire, au sărit cu furci și cu topoare, să înțepe coastele adormite ale ursului pe jumătate adormit. Și au reușit. Ursul, pentru a se revanșa, a decis să mai producă, în exclusivitate pentru supușii lui loiali, încă un tip de bere... URSUS nefiltrată. Desigur, a avut nevoie de părerile supușilor înainte de a decide care dintre cele trei tipuri de bere nefiltrată să o producă... Așadar, am fost invitați cu mare fast la degustare...

Cum a decurs degustarea? Eu zic că superb. Desigur, ora cam timpurie, totuși, era 11.30 dimineața, a fost un dezavantaj pentru unii care au ieșit rânjind de parcă ar fi primit aur, nu bere, dar a fost bine.
Înainte de degustare, am primit un scurt instructaj de la doamna X (nu știu cine i-a reținut numele, eu una nu, știu că am înțeles că lucrează la ursus de câtă vreme am văzut eu lumina zilei), care ne-a explicat cum să mirosim, cum să gustăm, cum să așa, cum să așa...
Am avut de ales între trei mostre: A, B și C. Nu o să mă apuc să descriu în detaliu cum a fost fiecare în parte, căci glandele salivare ale cititorilor ar putea inunda tastatura și nu am chef să plătesc tastaturi, dar, pe scurt... A-ul nu mi-a plăcut. A avut un gust prea comun. Dar danteluța de pe pahar era sexy... B-ul, preferata mea... A alunecat tocmai bine până unde a trebuit. C-ul... a fost ca o combinație între A și B, în ideea ca era cam amară, dar aluneca bine... (does it make any sense?).
Marea surpriză a fost bufetul suedez de după, din care ne-am înfruptat mai mult sau mai puțin cu delicatese, aici mă refer la mâncare, nu la berărițele ce ne-au servit berea și întâmpinat, tipe drăguțe, cu fustițe scurte, cum îi șade bine la o berăriță. Am primit și câte un 6-pack de bere care s-a cam terminat, dar experiența în sine a fost una foarte frumoasă, pe care aș mai repeta-o oricând.
Eu îți mulțumesc, Ursus, pentru ocazia ce mi-ai oferit-o și ne revedem cât de curând!

Ca un P.S.: Se pare că la acest eveniment au participat oameni mai mult decât interesanți, printre care și Vlad(care a rămas cam crispat când i-am zis un "Salut") și Mihai de la ilariant, și diverși bloggeri, printre care : Robin Molnar, Lorand Minyo, Bogdan Beșliu , Teo și Gabriel Aldea. Din păcate, am constatat că deși sunt clujeancă și am blogul ăsta, îmi sunt cam străini bloggerii de succes din Cluj. Asta o să dezbat eu mai pe lung, mai pe lat și mai pe larg în altă postare....
P.P.S. : urmează poze în curând

16.04.2011

I'm sick and tired...

...of always being sick and tired
Cu cât tupeu se repetă istoria... Anul trecut pe aproximativ vremea asta eram cum sunt aproximativ acum. Și ce doare cel mai tare este că doare la fel de tare. O lovitură nu vine niciodată singură, știu... Dar nu e corect să ți se dărâme lumea în cap de două ori în aceeași seară.

Hug me 'till you drug me, honey, kiss me 'till I'm in a coma...
Pendulum - Coma

14.04.2011

Mai frumoasă

"Căci toţi se nasc spre a muri şi mor spre a se naşte"

Frumuseţea este, de obicei, un subiect tabu. Subiectiv, analizăm persoanele din jurul nostru şi le atribuim eticheta de frumos sau urât.

Important este să ştim cum să vedem oamenii ca fiind frumoşi, căci omul, prin natură este frumos.

Femeie, eşti frumoasă. Pentru că poţi să fii frumoasă. Femeie, eşti baza oricărei familii.

Ieri seară am cântat această mirifică piesă la karaoke. A ieşit bine, după cum zic ascultătorii.

Laura Stoica - Mai frumoasa

Asculta mai multe audio diverse

Tu..ma vezi...

09.04.2011

Homesick

Cică iarba nu e nicăieri mai verde decât acasă. Perfect de acord.

M-aş îneca în Marea Moartă. Să mor cu un gust sărat în gură. Să mor de la gustul sărat.

M-aş duce pe Muntele Olimp să ma jertfesc zeilor. Căci sângele meu este nectar.

M-aş duce să escaladez Everestul, ca să pun lumii capac. Sunt mai presus decât toţi.

Eh, o fi iarba de acasă verde, dar pentru mine orice iarbă este verde. Termenul de "acasă" e unul atât de vag încât nu pot să mi-l explic. Asta pentru că eu cred că acel loc reprezintă, de fapt, oamenii.

Nu contează că e-n China ori în Cuba, atâta vreme cât ai un umăr pe care să plângi, o gură care să îţi vorbească şi o ureche care să te asculte. Omul caută înţelegere. De aceea ne întoarcem, mai de voie, mai de nevoie, la oamenii din trecut care ne-au oferit o anume siguranţă la un moment dat. Şi e trist când în loc să fii primit cu braţele deschise ţi se întoarce spatele. Cică tot ceea ce faci se întoarce. Eh, uite că se întorc una câte una. Prefer mai răruţ, că-i mai drăguţ, decât o avalanşă sufocantă de fantome întoarse după afecţiunea ce au pierdut-o.

Drept să spun, braţele-mi sunt mereu deschise pentru toate nălucile. Dar inima... Discutabilă treabă.

07.04.2011

Şerpi

L-am alăptat cu sânge şi venin I-am dat drumul puţin câte puţin Laşi o umbră-n urma ta Copii voioşi cu ochii rupţi din soare Simţi pe faţă palma care Loveşte cu ură şi apoi dispare Creşti încet, cobră măreaţă Versuri dulci tu mă învaţă Prind curaj şi-ţi spun ce simt Copii trişti cu lacrimi şterse de mare Cresc în spate aripioare Ce poartă sufletul ce moare Greu, cu greu îmi dezlipesc Limba de fierul îngheţat Ochii deschişi ce nu mai clipesc Şi trupul veşnic însetat Brusc lumina cuprinde încăperea Şi ai terminat pe veci cu durerea Trupul zvârcolind scoate văpăi [...]

04.04.2011

Într-o ureche

Ai fost privită de prea mulţi ca fiind ciudată. Ai fost izbită de prea mulţi pereţi de cei ce puteau doar să treacă pe lângă tine fără să dea din coate. Ai fost aplaudată la scenă deschisă în batjocură, căci ei râdeau de tine. Ai fost mâncată din interior de către sentimente. Ai fost devorată de remuşcări.

Eh, cine a zis că viaţa-i uşoară?
Ah, da... Eu.

Îndrăznesc să trăiesc. Am început să trăiesc. Să trăiesc frumosul şi binele. Ce oferi, vine înapoi. Aşa că toate sentimentele ce izvorăsc dintr-o inimă sângerândă, nu se varsă într-un abis fără sfârşit, chiar dacă aşa pare, ci se varsă într-un mic lac, ce va creşte într-o mare, care va creşte într-un ocean. Şi setea va fi într-un final stinsă.

Un zâmbet, un sărut, o îmbrăţişare.