Șșșșșt

Ia-mă de braț și trage-mă în sus. Ridică-mă din golul în care am căzut de prea multă vreme. Nu îți face griji, nu o să orbesc de la puternica lumină de afară, căci o visam mereu.

Cristale topite de zahăr... Mâini reci. Buze fragile. Picioare crăpate de frig. Piele albită. Îmi e dor de soare și de petele de culoare ce i le dă pielii mele.

Scoate-mă din anonimat!

Am căzut aici în timp ce alergam după lumină... Capcană astupată cu frunze.

De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, cei ce fugeau după lumină alături de mine m-au împins aici. Da... Așa e... Aș putea să ies și să-i arunc în golul gândurilor lor negre... Dar... îi las așa... Să vadă răii... Că un biet copil are inima mai bună decât au avut-o ei...