Can I live again?

I don’t know who said “only the dead have seen the end of the war”. I have seen the end of the war. The question is: “Can I live again?”.

In urma unui soc – moartea cuiva drag, o despartire - oamenii se schimba. Iar aceasta schimbare este inevitabila. Cine nu se schimba si incearca sa se agate de fragmente din trecut, nu va reusi sa traiasca in continuare. Din pacate, vorbesc in cunostinta de cauza. Chiar de curand am trait una dintre cele mai idioate experiente din viata mea. Din pacate, observ un asa-zis pattern, un model: anual, inainte de Paste, am parte de socul anului. Nu o sa ma pun sa insir aceste socuri, ca nu are nici un rost. Dar devine din ce in ce mai trist sa ai oameni in minus carora sa le dai o imbratisare. Anul trecut imi facusem o lista cu toti oamenii pe care ii cunosteam la vremea respectiva, si pe masura ce ii imbratisam, ii taiam de pe lista. Ce copil... de parca o imbratisare ar oferi atat cat vreau eu sa ofer... Ma rog, sa ma intorc la ideea mea: pentru a supravietui in viata, omul trebuie sa se schimbe in mod constant. Trebuie sa se deschida, sau, dimpotriva, sa fie mai retras. Trebuie sa ajute, sau sa se lase ajutat. Trebuie sa planga sau sa isi puna un zambet pe fata.

Unii dintre noi au nenorocul sa traiasca niste senzatii de care,mai degraba ,ne-am lipsi, mai des decat altii. Dar trebuie sa invatam sa ne schimbam si sa acceptam schimbarile celor din jur. Iar singura persoana de care merita sa te agati si la care nu trebuie sa ii dai drumul esti tu. Pentru ca tu vei fi acolo pentru tine neconditionat. Trebuie doar sa inveti sa asculti acea voce interioara care iti da tot timpul sfaturi bune. Trebuie sa ai incredere in tine. Altfel, cazi. Si nu cazi oriunde, ci in propriul tau abis, de unde nu te mai poate scoate nimeni.