Absență

Greu, greu să ai absențe. Situația se strică încet încet. E dificil să regăsești cuvintele după ce le-ai dat liber. Caut cuvinte. Dacă ar ropoti ca ploaia, nu aș avea probleme. Mă simt inexprimabilă. O fi din cauza faptului că ploaia s-a oprit? Nu am nici un sens in ceea ce vreau să exprim, dar sensul se regăsește în sunete. Tum... tum... tum... Bătăi de inimă și înghițituri în sec. E ciudat să ai un W și să îți dorești doar un V. Nu cunosc vreuun om care să își dorească mai puțin din ceea ce are. Dar cu cât ai mai multe, cu atât cresc și responsabilitățile. Vreau să fiu iar copil, dar doar pentru o clipă. Măcar un moment să resimt viața cu lejeritatea de la început de drum. Ambiție, vise mărețe, secrete, emoții, necunoscut. Se pare că e adevărat că un val mare de cunoștințe, sau în cazul meu, experiențe, aduce la rându-i zeci de mii de întrebări fără răspuns. Motivarea absenței mele e simplă. Am avut nevoie de timp ca să mă înțeleg mai bine. Nu am reușit. Am nevoie de mult mai multe experiențe pentru a răspunde la cât mai multe din întrebările ce mi le pun. Și acestea vor aduce la rândul lor o suită de alte întrebări... E un lanț fără finit. Și mă întorc la vorba-mi. Totul e bine când se termină.