Histoire d'amour- Capitolul 4 (1)

Am postat aici primele 3 capitole pentru a fi citite cu usurinta. Capitolul 4 incepe cam asa...

A trecut mai mult decat credeau oricare dintre cei doi ca o sa treaca. O perioada mai mult decat fericita pentru el... O perioada mai mult decat se putea ea astepta. O lume interzisa celorlalti, o lume proprie, un Univers separat unde soarele apune doar ca ei sa vada un apus, luna lumineaza doar pentru a le face pielea sa straluceasca, rasaritul ii pandeste si Soarele rosiatic devine din ce in ce mai alb doar pentru a se contempla unul pe celalalt. O mare si lunga perioada in care s-au iubit cat altii intr-o viata si si-au dat seama ca sufletele pereche nu exista doar in povesti, ci si in viata reala. Sufletele pereche nu se ascund dupa perdeaua de la dus din baie, ci traiesc acolo. Sufletele pereche cad impreuna si se ridica incet unul tragandu-l pe celalalt sus...si mai sus...Unde ii duce iubirea? In acelasi loc mirific, de fiecare data... de fiecare data.

Au trecut doua luni cu sute de suisuri si milioane de coborasuri. Sute de zambete si lacrimi de fericire. Lolita si Andrei erau mai fericiti decat erau toti oamenii din lume. Era mai putin de o saptamana pana la ziua lui de nastere, iar ea gasise cadoul perfect.

In data de 8, cu o zi inainte de ziua lui, ea il astepta in apartamentul lui. Seara, el a gasit-o la fel cum o gasea deja de la o vreme incoace. Imaginea perfecta, rasfatul lui zilnic: ea, cu o tigara pe jumatate fumata in mana. Ochii rimelati, picioarele goale, parul curgand rauri pe umerii strajuiti de bretelele maieului, zambetul ce il intampina la fel si diferit de fiecare data, ochii adanci si iubirea ce se simtea intens in aer.

-Salut! Te asteptam.

El a salutat-o cu un sarut patimas...cu acelasi foc ca de fiecare data.

-Esti obosit? Vrei sa mananci? Am avut o tentativa sa gatesc...nu stiu cat de bine mi-a iesit, dar te las pe tine sa imi dai nota. Am pregatit pui la cuptor...sau cel putin am incercat.

El o privea din bratele lui si ii zambea gandindu-se ca este mai mult decat isi putea dori oricine vreodata.

Rece

Hei, tu... Inimă de gheață!

Doare să iubești?

Hei, tu... Om fără față!

De ce nu te îndrăgostești?

Lolita și Andrei... Un cuplu ce au rămas suspendați în aer din lipsa timpului autoarei, dar las' că povestea lor o să reînvie. Cât de curând..

Magicul tu

Îmi plac diverse lucruri la tine.

Îmi place sclipirea din ochii tăi, felul în care respiri când dormi, zâmbetul plin de drag ce mi-l oferi în schimbul zâmbetului meu.

Știu că nu o să mutăm munții din loc, nu acesta este scopul nostru.

Știu că nu o să ne promitem credință eternă în fața unui preot, căci credința nu așa se jură.

Știu că nu o să ne oprim din a râde unul de celălalt, căci nu ne place să fim prea serios.

Știu că poate nu o să dureze o veșnicie, căci timpul zboară mult prea repede ca să-l putem măsura în veșnicii.

Sărutări calde ce încălzesc pereții reci. Roșeața din obraji ce trădează o ușoară urmă de jenă.

Cântări în baruri, prin parcuri, prin păduri.

Lasând faptele să vorbească, comunicăm mult mai direct sentimentele.

De ce ne-am plimba prin parc sub soarele dogorind, când, străjuiți de soarele ce răsare, străbatem un întreg bulevard ținându-ne de mână?

Narcis

Cauti in zadar un locsor in care sa te pierzi pret de cateva secunde, cateva minute...

Scuipi tot raul.

Apoi, gasesti un colt de rai. O camera care cuprinde sentimente, trairi, intamplari asemanatoare tie. Si vezi ca nu esti singurul care are pe umeri o corvoada de stres.

E cuvinte. Sunt o stare.

Inotam cu pasarile si zburam cu pestii.

Reteta fericirii e una simpla.

Condimentarea ei, insa, e un procedeu mai greu.

Cand e prea dulce, cand e prea sarata.

Poate ca intr-o zi o sa gasesti dozele perfecte de sare si piper.

Fa ca acea zi sa fie cat mai aproape.

Si o sa fii fericit... ca mine.

Șșșșșt

Ia-mă de braț și trage-mă în sus. Ridică-mă din golul în care am căzut de prea multă vreme. Nu îți face griji, nu o să orbesc de la puternica lumină de afară, căci o visam mereu.

Cristale topite de zahăr... Mâini reci. Buze fragile. Picioare crăpate de frig. Piele albită. Îmi e dor de soare și de petele de culoare ce i le dă pielii mele.

Scoate-mă din anonimat!

Am căzut aici în timp ce alergam după lumină... Capcană astupată cu frunze.

De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, cei ce fugeau după lumină alături de mine m-au împins aici. Da... Așa e... Aș putea să ies și să-i arunc în golul gândurilor lor negre... Dar... îi las așa... Să vadă răii... Că un biet copil are inima mai bună decât au avut-o ei...