Vine Moșu!

Mândrii de la SuperBlog 2010 întreabă ce cadou de la ASUS aș da celei mai dragi persoane din toată și toată și toată viața mea(clar că exagerez cu iubirea asta).

Întâi de toate, i-aș lua ceva prietenei mele, Dee. De ce ei? De tot!

Apoi, ce i-aș lua?

Când am scris articolul despre ASUS NX90, laptopul m-a cam lăsat afiș. Și oricum notebook-ul ei este cam pe moarte, așa că asta ar fi alegerea mea. Nu mă apuc iar să îl ridic în slăvi, că doar eu ajung să mă oftic că nu am destui bani să îl cumpăr. Însă ideea de a sta cu ea uitându-ne la filme la micuțu ăsta mă cam foarte încântă. Scenariul clasic cu focul arzând în șemineu, pahare de vin cald, pături pe spate și filmul "The Nightmare Before Christmas", sună mai mult decât bine.

Așadar, o cutie frumos împachetată sub bradul ei, cu un ASUS NX90, să îi aduci, Moșule! Și scrie pe o foaie că e din partea mea :)

Menţionez că acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

LE/CD

Bulversant titlu, eh? E simplu, trebuie să aleg între : televizoare LCD sau televizoare LED.

Cum ale mele cunoștințe erau(sau probabil încă mai sunt) la un nivel mai puțin decât mediu, l-am întrebat pe prietenul meu Google care sunt micile mari diferențe. După mai bine de juma de oră de lectură am ajuns la concluzia că vorba aia românească "Dai un ban, da' merită" se aplică și aici.

Adica, chit ca LED-urile sunt oleacă mai scumpe decât LCD-urile, sunt mult mai prietenoase, atât pentru ochi, cât și pentru mediu. Acuma nu vreau sa zic că sunt total împotriva LCD-urilor, dar mă cam disperă ideea să văd negrul ca fiind un gri închis.

Apoi LED-urile sunt mai subțirele, mai ușoare și folosesc mai puțină energie decât LCD-urile. Când vine vorba de spațiu, omul monden cam duce lipsă. La fel când vine vorba de facturi. Chiar dacă LCD-urile sunt mai ieftinele, consumă mai mult și cam tot acolo ajungi.

Un minus mare îl au LCD-urile când vine vorba despre mediul înconjurător, întrucât la fabricarea lor se utilizează mercur. Și mercurul nu e bun pentru mediu, prietenii știu de ce.

Așadar, dacă eu aș avea o căruță de bani, sau doar nevoie de un tv bun, aș merge pe LED. Prefer să am conștiința împăcată când vine vorba atât de sănătatea mea, cât și de cea a mediului.

Menţionez că acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

Heavy night(s), last night(s)

E amuzant când mă trezesc sâmbăta ori duminica pe la 12, pornesc și eu messu ca tot omu și văd vreo 15 statusuri gen "What did I do last night?" "Omg...heavy night" "I'll never drink again", etc.

Interesant că de obicei cam aia am și eu în cap. Iar a trecut weekend-ul și singurul lucru la care am lucrat a fost distrugerea ficatului. Chiar mă întreb cât mai stă cu mine, că bietul e cam asaltat de toate alcoalele posibile și imposibile. Mulți îmi recomandă o pauză, că o să îmi fie rău mai târziu și încep să oscilez... Să mai iau și eu pauze sau să continuu în ritmul ăsta, puțin spus, nebun...?

Motive să nu mă opresc

*e fun!

*corpul meu, cu chiu, cu vai, mai poate

*socializez mai ușor

*am ajuns să iubesc felul în care mă simt a doua zi

*cânt mai bine când am ceva la bord

etc.

Motive să ho

*unii, alții

*cheltuieli

*timp

etc.

Mna, tu bei? Eu...să mai beau?

In loving memory, for Fire :)

Pendulum - Blood Sugar

Asculta mai multe audio diverse

...what now?

Bănuiesc că singurul lucru ce mi-a mai rămas este scrisul. Bag fix picioarele în lumea de afară. M-am foarte săturat să fiu dezamăgită în mod constant de oameni. Gata. Nu mai exist decât înăuntrul meu. În lumea mea. În capul meu.

Dacă iese ceva productiv, o să postez aici, blogul ce o să rămână singura tangență cu oamenii.

Deci, după cum se poate foarte ușor observa, am cam futut o mică depresie. Așa că oameni vechi și oameni noi, așteptați-vă să dau tot ce am mai bun.

Eh, și ce dacă a nins? E prima oară anul ăsta. Și nici măcar zăpada asta nu e cum ar trebui să fie. Totul e pe dos, și, deasupra tuturor, eu sunt pe dos.

Asta este... My life sucked, I swallowed.

Where's the fire? What's the hurry about?

Oamenii obosesc.

Îmi vine greu să cred că ai rămas doar o amintire din primul meu an de studenție. Eu, probabil și alții, cred că ai dispărut mult prea devreme din peisaj. Cum erai? Cum încă puteai să fii?

Mirific, de vis, genial.

Cine altcineva să mai ajute sute de oameni să zâmbească? Cine altcineva poate să îngroapă atâtea secrete între pereții afumați? Cine altcineva poate să facă oamenii fericiți?

Eh, ai fost iubit de mulți. De foarte mulți. Și tu la rândul tău ai oferit o iubire imensă, mai multă decât pot cuvintele să descrie.

Îmi e un dor de tine de mor. Cel mai chinuitor sentiment...dorul...

Ne e dor de tine.

Povești

A trecut mai mult decât trebuia de când nu am mai scris ceva mai relevant despre mine. Ce mai face SNW? De toate si nimic...

Întâi de toate, Cris petrece. Mult. Prea mult. Adică iau cluburile pe rând în speranța că oi găsi și eu un loc la fel de relaxant ca răposatul Fire. Ce iese? Un imens terci. Nu-i bai. Aseară am fost în faimosul Janis Stuf(cred că mă mut acolo), și am prins seară de karaoke. Mna, să mă auzi tu pe mine pe Aguilera - Beautiful... Drept este că eu voce nu tare mai foarte am astă dimineață, da nu-i bai... Doar o viață avem- s-o (să zicem) cântăm și s-o bem. Că de citatul original nu mă tare pot lega.

Cântatul mă prinde. Dacă anul trecut m-am axat mai mult pe teatru, am zis că anul ăsta îi dau pă pizdă cu lala-itul. Am și o ocazie faină să cânt cu un vampiraș, Vlad, ce zdrăngăne chitara de i se rup corzile (într-un fel bun). Btw, căutăm basist. Aviz amatorilor!

Apoi,școala merge bine(io zic că încă stă acol peste drum de Iulius, dar na...). Nu am treabă, dar mi-oi face, că ar cam fi cazul...

De scris am timp prea puțin. Și de obicei când scriu sunt cam lovită de aburii lui nenea păhărel. Adică m-am amuzat bine când am recitit poezia de mai jos. Abia îmi țineam capul drept pe umeri și am și scris o poiezie. Mna, Emineasca număru doi. Histoire d'Amour este din păcate în stand by, dar promit un comeback în forță - asta doar după ce termin cu Vlad cântecul ce i l-a cântat Andrei Lolitei ( ...remember?). Măcar atât să avem noi cu drepturi de autor and shit.

Cu amorul, stau. Și cam atât. Nu intru în detalii că plictisesc audiența.

Anyway...nu mă mai întind, că am de făcut un car de treburi, de la supică de pui pentru pretenarii bolnavi, până la a mă duce să cumpăr o tamburină(special effects.)

Cris vă urează o zi cât mai bună și omini buni, fiți cuminți sau nu, dar aveți grijă de voi !!! :)

Pot

Pot sa visez
Pot sa dansez
Pot sa uit ca lumea e rea
Si asa... si asa...

Pot sa zbor
Pot sa mor
Pot sa-mi imaginez
Ca o iubesc doar pe ea..
Doar pe ea...

Pot sa vorbesc
Pot sa iubesc
Pot sa aleg pe cineva...
Sa aleg pe cineva...

Karim Rashid

Unul dintre cele mai faine laptop-uri ce l-am văzut când ajutam o colegă să îşi caute unul, a fost ASUS Karim Rashid . Fata îşi căuta laptop roz, cu o configuraţie bunicică, cât să îi ajungă pentru facultate, şi i l-am găsit pe ăsta mic şi roz.

Primul lucru ce m-a impresionat a fost design-ul care e,puţin spus, unic. Eu una ca să îmi mai personalizez laptopul, i-am tras un skin pe el, însă Karim Rashid nu are nevoie de aşa ceva. Îmi place că este foarte elegant. Vine în două culori, maro ca şi cafeaua şi roz ţipător. Eu una prefer pe cel maro, este oleacă mai... ca mine.

Carcasa din aluminiu, sub formă de valuri, se joacă cu lumina şi umbrele într-un mod plăcut ochiului, ce mai... este un laptop care fură privirile.

Performanţele sunt mulţumitoare, este mic, subţire, ergonomic...pe scurt, deşi mă repet, este elegant.

De fapt nici nu mă aşteptam la mai puţin din partea vestitului designer Karim Rashid.

Şi pe lângă faptul că e foarte fain, ergonomic, mulţumitor din punctul de vedere al performanţei, are şi un preţ accesibil, pe azery.ro costând 1.793,00 ron.

Mă întreb care o să fie următoarea invenţie de la ASUS, ei chiar fac chestii din ce în ce mai faine.

Deci, doamnă...doreşti un laptop?

Menţionez că acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

Roşu

O pată mică se extinde pe albul pur, imaculat, şi îl cucereşte încet, dar sigur.

Albului îi este teamă, dar, albule, nu-ţi fie!

Vei avea de câştigat culoarea mea, culoarea lui, culoarea ce ne leagă.

Vei purta culoarea sângelui, culoarea zâmbetului lui, culoarea pasiunii.

Vei avea gust de căpşuni, cireşe, mere şi zmeură.

Vei mirosi dulce, a vară, a fericire, a iubire.

O, roşule, nu avea milă!

Aprinde tot albul şi fă-l să poarte o haină mai frumoasă, mai pură.

Dă-i foc şi dă-i speranţe şi, mai presus de toate, dă-i viaţă.

Pune-i o podoabă mai frumoasă decât un zâmbet, mai dulce decât un sărut, mai uşoară decât liniştea.

Roşule... Oh, roşule...