Duşmanii

...sau cum prietenii înfig pumnalul în spatele tău când te aştepţi mai puţin.

Ai cunoscut o persoană nouă. Ieşiţi împreună, vorbiţi, totul este în regulă.

De la un timp, mai mult sau mai puţin voluntar, începi să investeşti sentimente în relaţia respectivă.

Eh, şi brusc, totul se rupe. E interesant când primeşti palme din stânga, din dreapta, din faţă sau spate şi nu ai cum să te aperi căci injuriile nu au bază reală. Dar ce mai contează argumentele tale când alţii i-au oferit argumente mai bune decât oricare altele... ?

Loveşte şi fugi. Nu sta să lupţi.

Mă întreb de ce. Probabil ţi-e frică de o bătălie pe care ai putea să o pierzi?

Eh, părerea mea sinceră este că o bătălie e câştigată când ambele părţi au ajuns la un acord comun. Dar frica te împiedică să mă asculţi şi oricum părerea mea nu mai contează...

Nu e prima dată când sunt lovită astfel. Şi culmea, de fiecare dată este exact la fel. Şi e trist că oamenii nu pleacă urechea la ce aş avea EU de zis.

Zici că nu ţi-am fost prietenă?... Ei bine, atunci nu cred că mi-aş fi bătut deloc capul cu tine.

Eh, îmi las frustrările în pace. Mai sunt 6,5 miliarde de oameni ce merită atenţia la care tu ai renunţat.

Curcubeu

Obisnuiam sa scriu despre doua curcubee - fenomen rar intalnit, care si dispare repede.

Prefer sa ma rezum la un singur curcubeu ce imi lumineaza cerul zilnic. Culorile lui imi lumineaza atat chipul, cat si gandirea intr-un mod mai vivid decat alte curcubee.

Na, mai aprinde-ti o tigara si mai capata putina culoare.

Mai ia o gura de cafea sa fii mai putin stralucitor, pastreaza-ti lumina pentru cei ce conteaza.

Prietenii vin si pleaca. Si aici gasesc o contradictie majora, caci prietenii ar trebui sa vina si sa stea. Asadar, ce e cu adevarat un prieten? Sau de ce sa plece?

Daca ar pleca pentru a reveni... Ah, daca asta ar fi motivul pentru care pleaca... Dar unii pleaca de tot. Si iau cu ei o mare de sentimente. Ramane, de cele mai multe ori, doar regretul. Insa ar trebui sa ramana amintirile frumoase... Unde e iertarea, atat de promovata in ultima vreme? Unde e bunatatea despre care se vorbeste atat? unde sunt zanele cu baghetele lor magice sa schimbe lumea intr-un loc mai bun? Unde sunt caii albi care sa aduca printi fetelor ce ii cauta de atata vreme?

Cred ca raspunsurile la aceste intrebari salasluieste in fiecare din noi. Trebuie sa cautam iin mod constant si sa nu ne oprim din cautare niciodata.

Zero. Măsura zero.

Se priveşte goală în oglindă şi un zâmbet larg îi cuprinde faţa ce odinioară era altfel.

Nu contează cearcănele adânci, pielea lipsită de elasticitate, părul slab, unghiile ce i se rup prea uşor... Contează că a ajuns unde şi-a dorit. Tenul îi este îmbătrânit, sâni nu mai are, fund nici atât.

A reuşit în două luni să ajungă de la 60 de kilograme la 45. A REUŞIT!

Ochii ieşiţi parcă din orbite varsă lacrimi de fericire. În sfârşit se simte frumoasă. În sfarşit se simte bine în pielea ei.

Ce mai contează sănătatea când arăţi atât de bine? Ce mai contează rudele ce se roagă de tine să mănânci când eşti fericită în pielea ta? Ce mai contează...?

Viaţa îi atârnă pe un fir de pânză de păianjen, dar ea este fericită.

Într-un final, însă, a deschis cu adevărat ochii şi în faţa ei nu găseşte oglinda, ci un tavan alb.

Pe faţă are o mască de oxigen şi are un ac înfipt în mâna dreaptă. Mama ei plânge.

Eşti frumoasă...

Iepuri

Ţopăim în spaţiul imens din jurul nostru, crezând că este infinit. Cheltuim fără socoteală bani, timp, dar mai presus de toate, sentimente. Împărţim injurii şi le reamintim celorlalţi, în mod constant, că sunt mai răi, mai proşti, mai urâţi, mai invidioşi decât noi.

Schimbarea, de data asta, nu îşi are rostul.

Căci va fi mult prea uşor de văzut că e una temporară şi nu va face decât rău.

Ah, iubesc să cânt...

Unkle - Rabbit In Your Headlights

Asculta mai multe audio diverse

It is time for a change. It is time for the words to pop out.

Dialog

(08.03.2010)

Stateam in pat

Spalandu-mi fata cu lacrimi.

Nu mai putem visa.

Ni s-au terminat visele…

Nu e adevarat,dragule.

Prinde visele in zbor in somnul tau.

Nu mai putem fii frumosi

Fericirea consta in lucruri artificiale.

Nu! Priveste-mi zambetul!

Priveste inima mea care tresalta cand te vad!

Nu mai putem fii buni.

Bunatatea inseamna bunastare si bogatie.

Nu! Eu sunt buna!

M-am daruit intru totul unei persoane: tie.

Nu mai putem respira.

Aerul contine toxine care ne ingreuneaza plamanii.

Nu e asa! Respira!

Vino intr-un parc si respira aerul expirat de mine!

Nu te mai iubesc.

Nu mai am nici un sentiment fata de tine.

Eu te iubesc.

Si te voi iubi mereu…Intotdeauna.

incep o noua piesa de teatru,unde actorii raman,in mare parte,neschimbati,in afara de doua suflete care isi vor juca propriile roluri...trebuie sa fim tari si,ca in orice alta religie, sa nu ne schimbam opiniile...sa continuam sa credem in ceea si in cea in care am crezut pana acum. Cortina s-a ridicat. Piesa incepe.

Ajna

O bomboana de pisica, Ajna, isi cauta stapani. Este cuminte, a fost crescuta bine, si peste super dulce. Ar veni pe mana mea daca nu as sta la camin....

De preferabil, stapanii sa fie din Cluj. Contactati-ma pe mess, aici, la comentarii, pe fb, oriunde posibil :)

P.S. : E urgent

Hai sa fim fericiti

Viata... Mare cuvant.

E din ce in ce mai grea, pe masura ce timpul asterne zi dupa zi pe umerii omului.

Masuram viata cu timpul. Eu zic ca e mai sanatos sa o masuram cu fapte, fie bune, fie rele.

Nimeni nu e perfect si e trist cand vezi cum unii lupta pentru perfectiune si la prima infrangere dau inapoi.

Asa ai fost tu in ochii mei... Un copil ambitios ce se straduia prea mult sa fie perfect, si din aceasta cauza ai uitat sa fii fericita. Nu zic ca viata nu este o lupta, ba dimpotriva, dar pana si marile razboaie mai iau cate o pauza.

Parerea mea sincera despre tine ai auzit-o. Hai sa nu zic ca te-am iubit, ma rezum la a-ti zice ca am tinut la tine. Si m-a durut mai mult decat poti vreodata sa iti imaginezi ca ai lasat totul balta pentru un ideal ce, zic eu, e mult prea greu de atins.

Hai sa fim fericiti si sa uitam de tot raul ce ne-a atins sufletul vreodata. Hai sa facem ca raul sa fie inspre bine.

Este greu, dar asta este viata.

Si singura mea dorinta, ultimul meu gand pentru tine, chit ca il consideri rau, chit ca il consideri bun, este ca ai invatat ceva din frantura asta de timp ce l-am petrecut impreuna. Imi cer scuze pentru neplacerile create, dar ar trebui sa inveti ceva din ele.

A mai cazut o stea de pe cerul meu. Nu o sa fie ultima, si in mod clar nu este prima.

Si tot ce am facut, am facut pentru mine, pentru tine, pentru noi.

Daca zic ca nu mai tin la tine, mint.

Tot binele din lume.

Suspin(e)

Mai bine regret ceva ce am facut, decat sa regret ceva ce nu am facut.

Am prea multe postari care nu sunt publicate.

Caci EA mi-a zis ca publicandu-le ma dezbrac de tot si raman goala in fata unui public flamand care imi va sfasia trupul. Iar fara trup unde sa imi adapostesc sufletul?

Sfarsit

*post fara diacritice, din motive mai mult sau mai putin lesne de inteles

Nu cred ca a fost greu de inteles ca sunt o statueta de piatra ce tine strans la piept un copilas. Am impietrit aici sub privirea cruda a Medusei, doar pentru a-l tine pe el departe de tot raul din lume. Am suferit eu destul, nu mai trebuie sa sufere si el. Privirea ei atintuita asupra copilului mi-a impietrit inima, care si asa era plina de durere.

Si acum, cand totul a ajuns la sfarsit, as plange, dar statuile de piatra nu au lacrimi.

Privind rodul spart in fata mea, stiind ca am apelat la aceasta masura in zadar, ma distruge complet.

Cu cata ura poate un om sa distruga o imagine atat de delicata? ...

Am ajuns de unde am pornit.

Am sacrificat totul ca sa te protejez si te-am si distrus astfel.

Păi...

Păstrează-mă la valori negative... să rămân înghețată și să nu mai simt nimic.

Și mai lasă-mă să din când în când să iau aer câte un pic.

Aruncă-te în fața furiei și a urii și lasă-mă să ma zbat

Ca o bestie flămândă cu sentimente ce au înghețat.

Scuip flăcări și ghețarii îi topesc cu toată ura.

Doar tu poți cu un sloi de gheață să îmi răcorești gura.

Dar ai ales un alt drum plin de noroi, plin de mocirlă, plin de gri

Și ai lăsat în urmă un joc clădit de doi copii.

Țip mării că-i urâtă și slută și pute și că vreau azi să dispară.

Țip soarelui că-i foc, că-i prea cald și că arde și nu vreau să ma mai doară.

Îți țip în față c-am iubit, am luptat, am luptat și a fost în zadar.

Îmi urăsc inima că a creat un sentiment mult prea murdar.