- Hai.
A prins-o de mana si s-au pierdut incet pe aleea luminata pe ici, pe colo de cate un felinar. Aerul era cald, avea un miros obosit, de liliac. In dreptul unei tufe plina de lilieci albi, Andrei s-a oprit brusc si a rupt cateva flori, pe care i le-a dat Lolitei.
- Uh, deci ai planuri mari cu mine...esti cam romantic.
- Nu pot sa zic ca sunt un romantic. Cred doar ca meriti un buchet de flori.
- Atunci de ce nu mi-ai luat trandafiri?
- Pentru ca liliecii ti se potrivesc mai bine.
- Cum asa?
- Ei bine, majoritatea fetelor prefer trandafirii... tu meriti ceva mai special, mai aparte. Iar trandafirii ii gasesti oricand, pe cand liliecii doar in perioada asta speciala a anului...in plina primavara.
- Ti-am spus eu ca esti romantic. Ma astept dintr-un moment in altul sa ingenunchezi cu un inel in mana.
- De fapt, am ceva pentru tine. Dar e sus, l-am uitat sus.
- Poftim? Ce anume?
- Hai ca nu vreau sa stric surpriza...
- Te rog spune-mi...
- Uite, acum ti-am dat florile, asa ca mai ai putina rabdare pana sus.
- Bine, doar de dragul tau.
Au facut o plimbare scurta in jurul cartierului, dupa care au urcat sus. Andrei a descuiat usa, a deschis-o si a poftit-o inauntru.
- Dupa dumneavoastra, domnisoara.
- Multumesc, domnule.
Lolita astepta pe banca din fata blocului lui Andrei. Era undeva in jurul orei 21.00. Statea pe bancuta,cu castile in urechi, leganandu-si plictisita picioarele. De fapt, nu era plictisita. Era emotionata. Entuziasmata. Andrei a chemat-o la EL acasa. S-a imbracat in graba si a ajuns aici, in fata blocului. Tigara, ah, binecuvantata tigara i-a usurat asteptarea de sute de ori. A mai ajutat-o sa piarda putin din timpul ce trecea incet, apasator. Dupa ce si-a terminat tigara, nu au trecut nici doua minute, ca Andrei a iesit grabit din bloc.
- Trebuia sa suni la interfon.
- Nu, am vrut sa te scot putin din casa. Sa ne mai plimbam putin.
Ea si-a scos incet castile din urechi si s-a ridicat pisicoasa, imbratisandu-l. El zambea larg in timp ce o imbratisa. Dupa care, i-a prins capul cu mainile si a sarutat-o. Cat ii placea ei cand o prindea astfel pentru a o saruta...Doamne, cat ii placea... Ii placea atitudinea lui, palmele lui pe fata ei, mirosul lui, felul in care se apropia de fata ei, apoi sarutul... Sarutul era un strop de magie. Buzele lui moi si calde apasandu-le pe ale ei, ritmul in care respira... Iar ea...ea se pierdea total. Mainile ii cadeau pe langa corp si era total neputincioasa.
Dupa sarutul mult mult ravnit, ea se trage brusc din fata lui.
- Hai sa ne plimbam putin.
- Hai.
