Why swallow?[pointless post]

I guess that my new motto, "If my life sucks, I will swallow" is kind of misunderstood.

So, in order to make it all clear, I will answer to these 6 questions: Who? What? Where? Why? When? and How?

Who?

When I say that my life sucks and that I swallow, it is clear that im talking 'bout myself. I am the one that makes and takes decisions in my life , so I am the one responsible for the consequences.

What?

In order to continue the answer of the first question, the consequences, either good or bad, are the things that I swallow. In other words, as you saw, so shall you reap.

Where?

Anywhere. So, if I talk 'bout places, coz that's what "where?" refers to, I'll say that no matter where I am, I will still swallow.

Why?

1. Because I can.

2. Because I want to.

3. Because it is better for me and the others.

4. Because I'm a grown up.

5. Because each and every time I wrote a suicide note, I ended up witout killing myself

When?

Anytime.

How?

Just by closing my eyes.

Histoire d'amour- Capitolul 2 (2)

Slab..nici un mail legat de concurs...Chiar asa plictisitoare vieti ati avut pana acum? Daca nu...astept mail-urile :)

Cu un ultim fum, il vede pe celalalt trotuar. Se preface ca nu il vede. El o zareste si trece neregulamentar. Alearga zambind unei masti venetiene inconjurate de valuri de par negru. Ajuns in fata ei, ii intinde mana, spre a face cunostiinta. Ea isi pune un zambet pe fata, se incurajeaza ca va fi bine, si intinde la randul ei mana :

- Andrei.

- Miss L. , admiratoarea ta secreta.

- Imi pare bine, domnisoara L.

- Si mie.

- Vrei sa mergem sa ne plimbam putin?

- Da...si dupa, ne oprim la o terasa, bem ceva.

- Desigur, domn’soara misterioasa. Totusi, care e numele tau?

- Lolita.

-Ah, frumos nume.

- Multumesc. Stii ce inseamna?

- In pare parte da, stiu. Totusi ,pentru tine ce inseamna?

- Pentru mine inseamna tot ce nu inseamna pentru ceilalti.

- Fii mai precisa, te rog.

- Bine. Ce iti inspira tie numele “ Lolita”?

- O copila, de regula minora, ce a avut de suferit de pe urma unui adult.

- Da, asta este conceptia generala. Insa eu, prin numele meu inteleg altceva. Un spirit vesnic tanar asociat unui corp de femeie capabil sa iubeasca la nesfarsit acelasi trup de barbat.

- Interesant...

-Multumesc.

Pierduti in povesti si filosofii despre nume, cer, flori, arta, parinti si muzica, nu au simtit vremea trecand. Ora 24 i-a prins pe o bancuta din parc. Dupa ore bune in care Lolita a refuzat sa isi dea jos masca vieneza, Andrei a venit cu o intelegere.

- Uite, daca iti dai jos masca, iti dau orice vrei tu.

-Chiar orice?

Concurs

Deoarece de maine voi pleca timp de 2 saptamani, m-am gandit sa va las in carca un concurs.

Ce e de castigat?Or sa fie trei premii in joc, care constau intr-o cafea si o conversatie cu mine si o copie listata a povestioarei mele, "Histoire d'amour". Indiferent de oras, vin la tine sa iti dau premiul (atata timp cat e in Romania).

Ce e de facut? Trebuie sa imi trimiti un e-mail la gottys4ever@gmail.com in care sa descrii cel mai nebun lucru pe care l-ai facut in viata ta. Nu stiu, incepand de la pisica bagata in masina de spalat pana la....gandacul de bucatarie tinut ca animal de casa.

La 1 august totul se va incheia si voi anunta castigatorii.

Te tine?

He knows me...

Dupa cum tocmai mi-a zis, he knows me.

E ciudat ca te poti deschide intr-atat in fata unor persoane incat pot sa iti ghiceasca gestul imediat. Adica...iti ofera in acelasi timp o anumita siguranta si un fel de teama.

Cand un om ajunge sa te cunoasca intr-atat...nu stiu daca e de bine sau e de rau.

Adica...partea buna e ca va sti ce sa iti spuna cand o sa ai nevoie de ajutor. Va sti ce sa iti ofere ca sa fii fericit. Va stii cum sa se comporte cu tine in clipe mai delicate. Partea proasta este ca poti surprinde mai greu persoana respectiva...Astfel revin la intrebarea lui Shakespeare: To be or not to be? Sa te deschizi intru totul in fata unui om sau nu? Sa iti oferi inima pe o tava sau sa ii oferi doar un colt din ea? E bine sa fii intru totul sincer sau sa mai pastrezi putin si pentru tine?

Iar daca e bine sa te deschizi...cand sa o faci? Ca probabil varsta adolescentei si perioada urmatoare nu sunt niste momente tocmai indicate pentru a o face..zic. Adica...un prunc in ziua de azi are o groaza de iubiti/iubite la varste relativ mici. Si ...uf... nu stiu... Cum e mai bine?

Histoire - Capitolul 2 (1)

Camera iti aduce aminte de un adolescent. Patul nefacut; peretii plin de poze si articole rupte din reviste; dulapul pe jumatate gol; haine pe podea; un birou incarcat de carti, caiete si lucrusoare aparent nefolositoare: lumanari, farduri aruncate pe ici, pe colo, piepteni, casti, cd-uri, genti, un laptop prafuit.

Intr-un colt de camera, ea sta,imbracata intr-un halat de baie, cu parul ud, scriind intr-un caiet.

“Gata. M-am hotarat. Vreau sa il am pe Andrei si o sa il am cu orice pret. Ce are Ioana mai bun decat mine? Absolut nimic. Ba dimpotriva, Diana mi-a spus ca ea este mult mai urata decat mine...Doamne...gandesc ca un copil...

Oricum, cu cine altcineva as putea fi? Doar zambetul lui ma face sa tresar, doar vocea lui este muzica pentru urechile mele, doar privirea lui e asemanatoare ingerilor. Iar vremea de afara e mult prea frumoasa ca sa stau singura toata ziua. El va fi ocupatia mea. De astazi. Pana la sfarsit.”

A inchis caietul care avea pe coperta mazgalit cu mai multe culori “ Lolita”.

Nu s-a nascut cu acest nume. Multi nu ii stiu numele adevarat. Doar ca atunci cand era mica, o matusa a alintat-o astfel, si asa a ramas. Ei ii placea enorm aceasta porecla. O facea sa fie increzatoare, puternica si ambitioasa. Ea de mica lupta pentru ceea ce vroia. Si acum va lupta pentru el.

Trebuia sa se pregateasca temeinic pentru intalnirea cu Andrei. S-a jucat o vreme , semnandu-se “ Miss L.” pe diverse profiluri de retele sociale, iar acum l-a convins sa se intalneasca, la ora 8 seara, la intrarea in parc.

Era 6 p.m.. A inceput prin a-si alege hainele. Se va imbraca simplu: ciorapi plasa, bocanci, fustita cu imprimeu scotian si un tricou negru, decoltat. Dupa ce si-a vopsit si unghiile in rosu si negru, cu modele ce pentru multi pareau rupestre, si si-a pus un machiaj simplu, dar de efect, a trecut la par. Tot timpul avea aceasta problema...nu stia cum sa isi prinda parul. Si tot timpul ajungea sa isi poarte parul curgand rauri peste umerii care erau, in majoritatea cazurilor, goi. Putin parfum, si o ultima imbarbatare in oglinda...masca venetiana pe fata – asa a stabilit cu Andrei ca o va recunoaste- si a plecat.

Drumul pana la parc ii lua de obicei in jur de 20 de minute, insa de data asta l-a facut in 10. Ajunsa in fata parcului, s-a uitat la ceas: 7.40. Era inca devreme. Si-a scos o tigara si a inceput sa o fumeze – ea nu era o simpla fumatoare, ea avea o relatie cu tigarile. Tot – de la felul in care le aprindea, pana la cum le stingea – era o arta. Iar fiecare inspiratie incarcata de fum o simtea undeva...mai presus de corp. Fiecare expiratie erau demonii extradati din sufletul ei. Tigarile ii vorbesc – nu e ea nebuna. Tigarile ii reamintesc ca ea exista in aceasta lume doar pentru ea – si pentru nimeni altcineva, iar dorintele ei sunt mai presus decat dorintele oricui. E fericita cand fumeaza. Scapa intr-o lume cu flori de tutun si norisori de fum, iar acolo nu exista decat dependenta de fericire.

Cu un ultim fum, il vede pe celalalt trotuar. Se preface ca nu il vede.

"Era Ioana. A raspuns"

Deoarece am facut un imens efort de a aduna "ok"-urile de la Histoire (1),(2),(3) si (4) si am constatat ca am 21 in total, trebuie sa ma tin de cuvant si sa continui povestea.

Cele 4 parti au fost primul pseudo-capitol, intitulat "Dimineata". Mai am inca 3. Nu o sa le dezvalui titlurile, dar le voi publica curand. Probabil ca prima parte din al doilea capitol chiar in seara asta.

Pana atunci, mii de multamuri.

Si mi-e capul la un concurs. Premiul o sa fie unul ciudat. Dar na...cine defineste normalul?

O sticla de vin

Stai linistit pe scaun, la masa.

Tragi plictisit dintr-o tigara, iar in fata ta e o sticla de vin.

E un pet, cu vin ieftin, rosu.

Suspini in timp ce deschizi sticla si iti torni un pahar de vin.

Ai vazut de atatea ori cum degustatorii de vin privesc culoarea lui, apoi il miros, dupa care iau o inghititura mica.

Dar tu nu faci asa.

Dai paharul pe gat fara sa respiri.

Si inlacrimat mai tragi un fum din tigara amara.

Aceleasi "de ce"-uri se invart in mintea ta, la nesfarsit...la nesfarsit...la nesfarsit.

Vrei sa iti mai pui un pahar de vin. Dar pentru ce?

Iei sticla si bei.

Si bei.

Si bei.

Fumul tigarii se joaca in parul tau.

"Sunt o doamna. Doamnele nu fac asa ceva. Dar...dracu' sa o ia de viata!"

Parintilor

Esti la o varsta la care ai uitat cum e sa razi. Ingreunat de neplacerile vietii tu, parinte, uiti ca ai o singura viata. Acelasi tipar in fiecare zi : cafea, eventual tigara, dimineata, trimiti copiii la scoala, munca, acasa. Uiti sa intrebi copilul ce face, ce simte, cum se descurca in lumea asta care ii e potrivnica. In schimb, in certi pentru note, pentru ca sta afara tarziu, pentru ca pune intrebari la care nu le stii raspunsul, pentru ca nu si-a facut curatenie in camera, pentru ca sta prea mult in fata unui monitor, pentru ca se culca tarziu...iar cu timpul accepti acestea si nici macar cu atat nu iti mai bati capul. Te straduiesti si muncesti pentru bani, uitand ca viata inseamna mai mult de atat.

Totusi, ai fost si tu copil...iti amintesti? Ai copilarit intr-un alt fel, probabil unul mult mai bun, insa in mare parte, totul este repetitiv. Ai fost si tu un pustan care fugea de responsabilitati, ai iesit cu prieteni pe ascuns, ai incercat si tu o tigara, ai baut si tu prea mult odata, ai vrut si tu sa fugi de acasa. Chiar daca ai urmat si tu o facultate, sau ai ales sa nu iti continui studiile pentru a-ti intemeia o familie, ai ajuns sa ai una. Si ai uitat care este scopul tau in viata : sa iubesti si sa pretuiesti familia. Cand ai iesit ultima data in parc cu copilul tau? Cand ai fost intr-o excursie cu el ultima oara? Cand l-ai intrebat de ce este abatut? Cand i-ai povestit despre cum fugeai de la ore pentru a merge la un film? Cand i-ai insiruit iubirile tale puerile? Cat timp a trecut de cand ai ASCULTAT propriul tau copil? Cand, in toiul certei, ai stat sa asculti ce zice?

Stiu ca e greu in ziua de astazi, dar parintii trebuie sa ne fie PRIETENI, nu dusmani. Ia gandeste-te putin ca si tu ai trecut prin adolescenta si ti-a fost greu si tie. Ia strange in brate copilul ce iti e atat de drag si spune-i ca-l iubesti si ca vrei sa vorbiti. Sa stai sa ii povestesti patanii de acum multi ani si sa il asculti cand iti spune ca tocmai a fost parasit, ca are prieteni care poate l-au dezamagit... Avem multe lucruri in comun sa ne spunem unul altuia.

Tu stii ce mai face copilul tau?

Histoire (4)

N.B. : Pentru a posta intreaga poveste, am nevoie de cel putin 20 de "ok"-uri. [aviz amatorilor]

A incheiat cu niste acorduri simple si cu ochii umeziti de lacrimi.Fata i-a prins capul in palme si a inceput sa il sarute iar.

- Frumos cantec. Imi place.

- Multumesc. Ti l-am dedicat cu cel mai mare drag.

- Da. Stiu.

A tras un fum, apoi i-a intins tigara lui.

- Poftim! Eu nu o mai vreau.

I-a luat gingas tigara din mana si i-a sarutat degetele ingalbenite.

- Eu trebuie sa plec sa ma intalnesc cu Alex.

- Nu mai stai cu mine?

- O sa ma intorc la tine.

- Cand?

- Curand.

- Fii mai precisa, te rog.

- Pai o sa dureze maxim doua ore...trebuie sa trec si pana acasa.

- Dar mi-ai zis ca o sa stam impreuna astazi...Nu poti sa il vezi alta data?

- Nu. I-am promis ca ne vedem astazi.

Intre timp, ea se apropia incet de el si se intindea pisicoasa catre buzele lui. Il cuprinse in brate si il saruta pe gat, stiind ca acesta era zona lui erogena. El mormaia si genunchii ii tremurau intr-un mod groaznic. Respiratia si pulsul erau din ce in ce mai accelerate.Statea sprijinit de dulap. Ea l-a cuprins cu bratele, continuand sa il sarute pe gat.

- O sa ma intorc curand, zise ea printre sarutari.

Cu vocea tremuranda, Andrei ii raspunse

- Bine, am incredere in tine ca vei reveni.

- Da. Stiu.

S-a indreptat cu pasi molcomi catre dormitor, unde si-a imbracat incet hainele, stiind ca Andrei o priveste cu sete. Se imbraca incet, gratios, asemeni unei streapteause de gheata care se topeste incet sub privirile inflacarate ale barbatilor ce o privesc cu sete, asteptand sa bea din apa acesteia. Isi mangaia picioarele perfecte in timp ce isi ridica dresurile. El o vedea perfecta, ca o poveste de dragoste.

- Stii, scumpo, incerc sa caut cuvinte care sa iti descrie frumusetea, dar in zadar caut in colturile umplute cu praf ale mintii...nu le gasesc. Nu meriti cuvinte mediocre. Nu meriti sa te insult zicandu-ti ca esti frumoasa. Iar ochii tai...isi schimba mereu culoarea de la gri deschis la verde.

El statea sprijinit de usa si ii privea miscarile lascive. Ea ii surase.

- Te iubesc. Nu credeam ca un singur suras poate sa opreasca Pamantul din miscarea sa.

- Eh, vorbeste filozoful din tine. Nu sunt atat de perfecta precum crezi. Am defecte. Multe.

- Da, dar acestea pier in fata calitatilor tale. Pier ca fumul...dispar.

Ea zambea in timp ce isi punea tricoul. Il privea in ochi. Apoi, s-a apropiat de el, cuprinzandu-i gatul cu bratele. El a prins-o de talie, vrand sa o sarute, dar ea i-a prins elasticul din par si i l-a scos.

- Am nevoie de un elastic. Nu m-am spalat pe par, caci stiam ca trebuie sa plec.

L-a sarutat pe nas si s-a indreptat spre usa. Si-a incaltat bocancii si a mai trimis o privire copilului ce o privea asemea unui cadou la care ravnise multa vreme.

- Am plecat.

- Sa ai grija de tine.

Ea a iesit grabita. El a ramas in tocul usii, cu un zambet pierdut, un zambet trist. Dupa cateva clipe de visare, i-a sunat telefonul. Era Ioana. A raspuns.

- Da, iubita?

Parfois...

...il aime mes mots, mais cette fois c'est lui que mes mots aiment.