V

Într-un colţ de ceaşcă, o ultimă picătură uscată de cafea.

Urme de ruj roşu pe ceaşcă.

Viciile mele nu merg mână în mână, ci toartă-n filtru.

Te văd. Tu...mă vezi?

poză: Bogdan Meseşan

Tare!![Imi place...tare...]

Chefuri în cămin. Plin week-end-ul ăsta. Lume bună, băutură, haine din ce în ce mai puţine, mă rog, tiparul îl cam ştie lumea. Singura problemă omniprezentă este muzica. Sau mai bine spus, volumul muzicii. Dacă ai boxe, e ok, doar că de cele mai multe ori, chefurile sunt spontane şi o eventuală chitară ar putea salva problema asta (a volumului mic). ASUS vine însă în ajutorul chefurilor!!! Laptopul ASUS NX 90, din câte m-am documentat eu, este unul cel puţin spus genial. Pe lânga faptul că arată de nota 15/10, are şi nişte boxe ce cam depăşesc orice chart.

Sincer, îmi place. Atât forma lui sexy ce mă duce cu gândul la o aripă de avion sau la o maşină sport,(eu şi imaginaţia mea), cât şi ideea de un sound mult mai clar şi mai TARE.

Un sfat pentru cei ce vor să îşi achiziţioneze un laptop(şi care stau prin Haşdeu): CUMPĂRAŢI-VĂ LAPTOPUL ĂSTA!!!

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

(...)

"Dar sunt copii ce şi-au pierdut mamele, şi mame ce şi-au pierdut copiii"

(@Twelve)

În lupta aprigă ce se numeşte de cele mai multe ori "viaţă", luptăm într-un fel sau altul pentru a câştiga cât mai mult...cât mai multe. Îmbobocim, înflorim, după care ne ofilim, acelaşi ciclu ce se repetă parcă din ce în ce mai des.

Nu ştii mereu unde să mergi sau la cine să apelezi când eşti în impas... Şi te agăţi de persoane străine ce uneori îţi oferă un ajutor binevenit, sau te afundă şi mai tare în durerea rănilor cauzate de luptă.

Respiri rar, ascultând bătăile inimii ce se accelerează cu fiecare milisecundă.

Eşti încă viu. Rănit, dar viu. Te întrebi dacă şi de data asta vei supravieţui, sau dacă rana e prea fatală şi urmează să te ofileşti de tot.

Suflet, corp, spirit. Oricare ar muri, tu tot în viaţă ai să rămâi

Buh-bye proiectoarelor!

Primul lucru ce mi-a sărit în minte când am citit despre tehnologia Ati Eyefinity a fost aplicabilitatea acesteia la facultate. La FSEGA (şi probabil la multe alte facultăţi), 99% din cursuri sunt pe suport electronic şi proiectate pe un perete sau pe o pânză albă. Nimic nou - nimic greşit. Dar când lumina în sală e prea mare, după ce filtrul proiectorului se murdăreşte şi vezi eternul mesaj că trebuie curăţat, parcă nu e ok. Adică pe mine una deja mă scârbesc toate astea după un an şi ceva de vizualizat cursurile mai mult chiorându-mă.

Draga şi săraca noastră facultate are o tonă jumate de plasme împraştiate peste tot - de la cantină până în holul principal şi probabil prin birourile profesorilor. Aşa că eu gândesc că dacă s-ar concentra oleacă şi şi-ar pune conducerea minţile alea briliante puţin la treabă şi ar folosi Ati Eyefinity, ar mai căpăta puţin renume, trecând cu vederea celelalte subiecte atât de controversate pe baza cărora FSEGA este ceea ce este.

Eşti deştept atunci când profiţi de tehnologie, nu?

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

Nu? Nu...

- Te iubesc.

- Şi eu te iubesc...

Dulce-amărui

gustul sângelui...

Vânătăi îngălbenite

pe picioare dezgolite...

Lacrimi sărate

şi buzele crăpate...

Ochi trişti şi pustii

dor de bucurii...

A fost seară când ne-am întâlnit prima oară. Ne ştiam de-o veşnicie, parcă. Bucurie pe chipurile noastre... Zâmbete şi vise, porţile deschise... Lumină albă, pură, ochii ca de mură.

Ne-am rănit. Ne-am împăcat. Ne-am omorât. Am înviat.

Tri di

Prima mea experienta 3D a fost pe 5 martie, anul asta, mai precis filmul "Alice in Wonderland". In postul in care am descris experienta mea 3D, am pomenit si urmatoarea intamplare:

"Zice una: "Vai da' ce fain ii la 3D...Mi-ar placea sa fie si in viata reala tot asa""

No, piti draga, am vesti bune pentru tine. ASUS ofera laptop-uri si monitoare 3D si iti da si ochelari, exact cum ti-au dat la cinema!!!

Ca sa vorbesc in termeni tehnici, citez:

"G51J 3D / G51JX 3D
De mai bine de opt luni, ASUS ofera singurul laptop 3D veritabil de pe piata, dotat cu tehnologia nVidia 3D vision si ochelari setereoscopici activi. Ajunsa deja la a doua generatie cu G51jX, seria Republic of Gamers se pregateste de a treia iteratie, prin modelele G53J si G73J.

VG236H
Pentru utilizatorii de sisteme desktop, ASUS ofera monitorul 3D Full HD VG236H, capabil de o rata de refresh de 120 de cadre pe secunda, insotit si el de ochelari stereoscopici activi 3D.

Prin aceste doua produse, precum si prin bogata linie de placi video nVidia, ASUS ofera gama completa de produse pentru imersiunea totala in lumea 3D."

Parerea mea proprie si personala despre tehnologia 3D nu este una extraordinar de buna, deoarece dupa filmele 3D am iesit de la cinema cu dureri de cap, insa probabil sunt un caz unic. Totusi, eu zic sa privim spre viitor, si sa fim optimisti in legatura cu evolutia tehnologiei.

Mentionez ca acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

Post-ul despre experienta Alice in Wonderland il gasesti aici.

Dezamagire

Totul in viata este repetitiv. Inclusiv dezamagirile. Mai ales dezamagirile.

Nu o sa detaliez ce si cum s-a intamplat la cazari, singurul lucru ce pot sa il spun este ca totul e o MARE mascarada.

Dezamagirea este un sentiment ce fute omul foarte hardcore.

Si eu, dupa fix o saptamana la Cluj eu sunt dezamagita. The "d" word...

Bagi pula...

Si pe mine cine ma iubeste?

iubire...

Sodomizeaza-mi inima, dar lasa-mi ziua de ieri.Arunca-te in bratele primei fete ce o vezi,dar nu ma lasa sa vad.Ignora-ma,dar zambeste altor oameni,ca sa te mai vad zambind.Arunca-ma in Iad, dar urca in Rai, sa pot sa te privesc.Coboara cortina inainte de marele final,dar mai lasa-ma un moment pe scena

SuperBlog 2010 [sau primul concurs castigat de Cristina]

A trecut aproape un an de cand scriu. Aproape. Si in afara de ascultatul spovedirii mele si un umar pe care sa plang[vorbind la literal], blogul mi-a mai oferit prieteni. Si dupa cum omul de rand poate sa observe, cam nici o rasplata materiala. Asa ca la indrumarile domnului [aici urmeaza aplauze fierbinti] Rosca Bogdan, am decis sa ma inscriu si eu.

Un alt motiv pentru care m-am inscris, este tipicul si "cristinesc-ul"

"Pentru ca pot."

Asa ca va rog sa imi urati succes :)

Detaliile la concurs le gasesti aici.

Laitmotiv

M-ai transformat într-o scorpie fără sentimente, aşa că nu plânge că îmi iau rămas-bun fără lacrimi în ochi, pentru că TU ai fost acel ce m-a secat...

Un tiran în umbra căruia am crezut că o să găsesc înţelegere, compasiune, dragoste. Însă am greşit adăpostindu-mă în umbra ta...

Sau, după cum scria o mare autoare :

"Eram tanara. Asta se intampla in urma cu cativa ani, care au trecut in zbor mai ceva ca o zi calda de mai. Si ma bucur ca a trecut totul si ca ma simt bine. Ma simt excelent, comparativ cu cum ma simteam in urma cu ceva vreme... Ma simt excelent.

Totul a inceput cu pasiunea care mi-o formasem la 17 ani pentru culturisti sau tot ce inseamna barbat bine facut. Suna a cliseu, stiu, dar nu ma puteam abtine. Acestia imi inspirau protectie, ma faceau sa ma simt bine...foarte bine chiar.Asa ca am inceput sa frecventez salile de fitness, nu neaparat pentru a-mi imbunatati mie conditia fizica, cat sa ii vad pe ei. Si asa l-am cunoscut pe el. Un tip dragut, 25 de ani, ochi caprui, zambet siret, bine facut... si m-am indragostit. Dupa vreo 2 saptamani de flirt inocent, m-a invitat in oras. Nu pot descrie sentimentul care l-am avut cand EL m-a chemat la o intalnire. Eh, pe scurt, dupa o plimbarica si un suc, am ramas sa vorbim. Si incetul cu incetul m-am atasat din ce in ce mai mult de el. Am sfarsit prin a fi iubiti. Asta la mai putin de o luna de cand ne cunoscusem. Dupa doua luni, m-a invitat sa stau la el. Parintii mei nu erau de acord cu astfel de relatie, dar cine eram eu sa ii ascult? Mergeam destul de des pe la el pe acasa, iar noptile care mi le petreceam in adevaratul meu camin erau din ce in ce mai putine. Relatia mergea perfect. Dupa o jumatate de an, consideram ca suntem suflete pereche...totul era de vis. Saptamanal primeam cate un buchet de flori de la el, pupaturi, complimente... Problema a aparut atunci cand a venit vorba despre sex. Eu vroiam sa raman virgina pana la varsta de 18 ani- o idee ce mi-o bagasem in cap in urma cu multa vreme. .. Mai aveam trei luni pana sa fac 18 ani cand el nu a mai putut suporta lipsa activitatii sexuale. Si m-a inselat. Dupa certuri si certuri, ne-am reimpacat, el reusind sa ma convinga ca a fost o greseala ce nu se va mai repeta. Faptul ca am crezut ca totul va fi ca la inceput a fost o mare si imensa greseala... Si as repeta cuvantul “greseala” de 200 de ori si tot nu as putea sa mi-o iert.

Intr-o seara am iesit in oras, iar el a intrecut masura cu bautura. Nu era pentru prima data, dar se comporta extrem de ciudat. Tot romantismul disparuse brusc, iar fiara din el a inceput sa isi arate coltii. Am reusit sa ajungem cu chiu, cu vai pana acasa la el, unde urma sa innoptez. Grea noapte... L-am ajutat sa se dezbrace in timp ce el ma mangaia din ce in ce mai apasat. Ii ziceam sa se opreasca, dar el radea, imi zicea ca ma iubeste si ma cuprindea cu palmele lui imense. Ma suprima. M-a intins pe pat, iar eu urlam din ce in ce mai tare sa imi dea pace. Ma saruta brutal pe gat si imi tinea mainile prinse de pat...si nu imi dadea drumul... Imi urla sa tac ca nu se poate concentra... Iar eu nu taceam. Ca sa ma faca sa tac a inceput sa imi dea palme peste fata. Era o ploaie de palme cu niste degete imense si grele de care incercam sa ma apar cu bratele, dar nu reuseam. Si apoi a trecut la pumni...pe care inclestati ii primeam plangand...rugandu-l sa se opreasca. Nu s-a oprit pana nu m-a violat. Apoi s-a pus sa doarma. Eu m-am retras plangand intr-un colt, unde ghemuita ma uitam la bestia pe care o iubeam cum dormea cu un zambet pe fata. Parea atat multumit de ceea ce facuse, incat daca nu se intamplase tocmai ce se intamplase, probabil as fi stat privindu-l cum doarme si ma gandeam ca asta e omul care ma face pe mine fericita. I-as fi contemplat bratele imense. Si acum, in loc sa stau sa fiu surprinsa de ceea ce reprezenta el, stateam vanata intr-un colt al camerei si plangeam. Plangeam incet, sa nu il trezesc, desi la un moment dat sforaia atat de tare, incat il simteam urlandu-mi sa tac. In gura aveam un gust sarat, iar pe mainile pe care dormea ca un copilas, vedeam ca are sange de-al meu. Am adormit jos. Imi era mult prea frica sa fac vreun pas, la gandul ca vreun scartait de podea ar putea sa il trezeasca. Am adormit plangand... inghitindu-mi lacrimile. Am adormit retraind prima palma care mi-a amortit fata. Eram goala. Ma simteam goala. Simteam ca tot ce era mai bun in mine s-a varsat prin lacrimile si sangele din acea noapte. Iar jos acolo... nu stiu ce s-a intamplat. Durerea era atat de generala de la loviturile lui, incat nu o puteam localiza. Totusi, ma simteam ca o tarfa care a fost folosita, apoi aruncata ca o carpa intr-un dos de camara, o carpa de care iti aduci aminte cateodata, o iei , o folosesti si o arunci inapoi. E greu sa imi descriu sentimentele de atunci. E foarte greu. Caci simteam atat o scarba, cat si un sentiment de dezamagire, simteam ca inca il iubesc si ca il vreau inapoi... Simteam ca nu mai pot sa traiesc langa el si simteam ca vreau sa ma intind langa el in pat. Simteam sudoarea care imi curgea de pe frunte si se amesteca cu lacrimi... E si mai greu cand imi aduc aminte. Si aceasta nu a fost decat prima noapte." ( @ SNW)

Concluziile sunt de prisos...