Do you wanna drama?

 How do you want it?

Wrapped up in a bow or just bare naked?

I'm here to share it. All wrapped up in bows or fully uncovered.

So which one do you prefer?

Gone

Ai plecat,
Propozitie simpla.. Chit ca ar fi trebuit sa scriu "ați plecat"
Dar probabil pentru voi nu mai conteaza ora, diacriticele sau cator persoane vreau sa ma exprim.
Cu siguranta o sa imi lipseasca sclipirea aia scurta cand se da perdeaua deoparte si urmeaza o intrebare la care singurul meu raspuns este "ce?" sau mai bland spus "poftim?"
Probabil ca in ultimele 72 de ore am invatat iar mai multe decat altii invata intr-o viata. Sincer, prin cate invataturi de genul am trecut, mi s-a cam urat. E un nod in gat.
Un nod pe care , desi faci tot posibilul sa ii gasesti un capat, e intr-o amintire mult prea indepartata sa o ajungi, Cand ma gandesc la tine, vad o vita de vie si povestile lui Ispirescu pe vinil.
Facem eforturi prea mari pentru a fi bine si uitam de binele altora,

Stiu cine vrea sa ma vada mireasa. Probabil ca voi veti avea cel mai bun loc.

Nu imi cer scuze pentru nimic. Tot ce am facut a fost facut cu buna stiinta si cu asumarea unor riscuri. Atat vreau sa stiti:
Multumesc ca m-ati facut. Multumesc ca a fost in lumea asta, nu intr-o metafora din capul meu.
Multumesc.

Să mă vezi

Hei! Tu!
Să mă vezi acum cum rad până la lacrimi citind din trecut,
Să mă vezi acum cum fac planuri și liste și stau cu mintea împărțită în trei părți deodată.
Să mă vezi acum cum plec capul trecutului, așa, în semn de respect.
Să mă vezi acum cum am clădit o viață.


Să ma vezi acum când am sufletul împăcat.


Nu fac tutoriale de machiaje, nu fac reclame ascunse, nu fac decât să îmi expun trei sferturi de suflet în cuvinte. A patra parte rămâne a fi descoperită :)

Atunci

Cred ca singura constanta din viata mea sunt tabieturile. Dimineata, cafeaua reincalzita si 3-4 tigari.
Restul...
Atunci marele oras nu ramanea o priveliste dupa perdea, paharele de vin nu ramaneau pe jumatate pline, drumetiile nu se terminau la marginea unui gand.
Alte frici, alte bucurii.

*******************************************************************************
Blitzuri, umbrele, ochi, pensule, un decor de hartie si o esarfa. Capul prea plin de litere si degetele tremurande. Mai da jos ceva, cauta naturalete sub tona de machiaj, si doi ochi ce patrund pana in oase. Nu intelege de ce face asta si nu stie daca ii place.
Alti doi ochi de dincolo de sticla, ascunsi dupa lumini orbitoare. Si ea ... dezbracata.
Comenzi din toate partile, zambeste, nu zambeste, intoarce capul, ridica mana, ai clipit, capul sus, stai ca schimb obiectivul.
Cum schimbi obiectivul?
Cand eu sunt intr-un lan de grau inconjurata de maci si mangaiata din toate partile de petalele ce urmeaza sa cada la cea mai mica atingere?
Cand soarele acoperit de nori imi incalzeste trupul si lumina lui calda ma face sa zambesc?
Uite, o buburuza!
Intind aratatorul si urca pe degetul meu si singurul meu gand este ca nu exista creatura mai gresit interpretata - Ruza buburuza din cartile de colorat avea fundita si palarioara, cand colo, insecta asta este  un carnivor feroce. Plus ca ochii nu sunt mari, nu are fundita, nu are palarioara si zboara... Unde vei zbura, acolo ma voi marita!
Un val de caldura...
Zambeste! Ce dracului faci?
Machiaj!
Lumini!
Plangi?
Ce ai?

Acu...

E amuzant cand te uiti in spate si vezi diacritice dar ai ajuns intr-o stare in care poate nici nu mai merita sa le folosesti.
Daca te uiti in spate, nu foarte in spate, sa tot fie cativa ani, ma numeai o liceanca fara minte.
Acu nu mai sunt liceanca da fara minte am ramas.
Se simte ca am ajuns sa imi pese mai putin de altii si mai mult de mine, predominant monolog (?)

Acu... Era sa fiu om mare, dar am realizat ca nu sunt, si, nu poate, sigur mai bine asa. Omul mare e rau si nu isi asuma riscuri decat daca are castig financiar. Riscurile asumate de mine implica emotii, sentimente, parti din suflet.

M-am rupt de blog pentru ca era prea mult pentru altii. Am fost, poate, prea sincera, lucru ce, deloc surprinzator, e deranjant pentru unii. Nu ca mi-ar pasa, dar nu am mai avut chef de complicatii si sa dau raspunsuri la intrebari.

Facem sa fie bine si cand va fi bine, va fi cel putin la fel de bine ca si acum.

Lucrez mult, si nu ma refer la munca propriu-zisa, probabil unii vor intelege, altii sa se chinuie putin mai mult.
Acu... Nu ca ar fi tarziu, dar munca extenueaza.

Nu sunt Eva

Nu sunt Eva.
Nu sunt eVa.
nu sunt evA.
Nu.

Am inghitit cam multe cuvinte si imi vine sa vorbesc despre serpi. Sa cant?
Nu mai cant.

Clar e ca nu sunt Eva.
Am puterea la degetul mic si imi vad mainile imbatranite si am buric.
Nu sunt.
Am fost.
Am avut parte de "hai sa" oricand si am pierdut acest "hai sa". Il vreau inapoi pe degetul mic.

Sunt om de rand. Ma confund cu usurinta in multime. Nu mai pun intrebari, Nu mai caut din proprie initiativa, Nu mai invat lucruri noi. Nu mai. Doar e noiembrie.
A trecut mai. Apoi am dansat in curcubee, am trait emotiile altora, am strans din dinti, am dormit 10 minute la amiaza, am ras, am muscat podele, am taiat in carne vie, am cazut pe jos la propriu de oboseala, am ras cu si de oameni, am iubit.
Am frecat podele, am invins plictiseli, am ras ca un copil, ne-am prapadit de ras, am plans o data, am tras tare pe una, pe alta, am cunoscut oameni noi, i-am invatat mai bine pe oamenii mai vechi, am mai plans o data, am luat taurul de coarne, am avut un strop de iubire, am condus, am mers pana la capatul lumii si inapoi, am lucrat, am transpirat, am fost in lumina reflectoarelor, am urlat, ne-am certat, am plans mai din suflet, am ingropat trecutul,am petrecut o noapte departe, am baut, am mancat, am cantat, apoi am plans pana am construit podul peste oceanul dintre noi.
A venit octombrie.
Fara curcubee, fara stropi de sudoare, fara secrete, fara rasete, fara nimic. Doar ca sa fie noiembrie a doua zi,
Uite cum sta la panda decembrie si vrea sa vina, fara fulgi, si sa imi dea "hai sa"-ul inapoi. Te astept. Fara forte. Dar cu convingerea ca o data ce podul a fost zidit, nu exista forta in lumea asta care sa il darame.
Complecsi oamenii.
Iubesc pe alese. Si iubesc Adamii si Evele care nu sunt Adami si care nu sunt Eve.
Ah, ce coada lunga. Si ce drum lung...
Nu sunt Eva, Nu am tipar, Dar stiu sa fiu eu. Sa inteleg omul. Sa il impac. Cel putin asa imi place sa cred.

Or fi ei...dar macar sunt!

Nu poti valsa daca nu stii pasii. Un doi trei...patru?
Ne va invata Matilda daca o lasam.
Pana atunci... un' ??

Fac tot ce fac cum stiu sa fac. Cand nu stiu sa fac, invat sa fac.
Fuck...
Dar fac.
Doare o zi pierduta si doare ca ma uit putin peste umar si nu e nimic dospit.
Va creste, voi creste, vom creste.

Totul se rezuma la caramida dintai, apoi la urmatoarea, si asa mai departe.
Problema e ca am avut unele caramizi, acum am ramas fara, si procesul in sine e mai greoi. Nu am ce sa pun acolo sus, si fac(em)? caramizi..din ce?
Habar n-am. Sa vad ce zice Google.
Ah, zice ca pe zona asta nu se fac caramizi, doar se vand mai scump cele deja cumparate.
Ia, afacere buna. Pune-te si fa caramizi.

Na! Ca avem si alte materiale de constructie! Dar tot cu 3 caramizi a inceput totul.


Kharma e curva de cand a murit capra vecinului ca mi-a mancat iarba mai verde.

http://www.youtube.com/watch?v=5tq77XpDmJM

Ieri

Am incercat de mai bine de trei ani sa imi fac curaj sa scriu despre tine.
Esti tu-ul despre care imi este frica sa scriu.
Esti tu-ul care m-a pus cu botul pe labe.
Esti tu-ul care m-a facut sa iubesc.
Esti tu-ul care mi-a deschis ochii.
Se face ca ne-am cunoscut inainte de a ne cunoaste, iar dupa ce ne-am cunoscut, nu am mai stiut unul de altul.
Am luat un fir si l-am impletit intr-o panza care, culmea, desi parea bine impletita, s-a desprins de pe crengi la prima adiere.
Ai fost povestea care o voi spune nepotilor in loc de Fat Frumos,
Ai fost ultima felie de prajitura, cea care prinde cel mai bine.
Mi-a spus cineva "the  love is what happens to us, and the last love is what we chose for us"
Ei bine, tu nu ai fost nici primul, nici ultimul.
Tu ai fost cel care rupe orice regula si ma face sa cred in povesti, ca vei veni si vei face sa fie totul bine.
Ne-am cunoscut ca referinte.
"V-ar sta bine impreuna"
Asa a fost. Dar pana sa ne fie, ne-am varsat unul altuia sufletele pe o tava aurita.
Nu avea cum sa fie de bronz sau argint.Nu au valoarea vorbelor scoase din strafundurile sufletelor noastre.
Am trait, vreme scurta,desigur, o iubire cum imi doream.
Vroiam o poveste scoasa din povesti. Un print, care, in ochii lui, printesa, sa fie aleasa inimii lui.
Este adevarat ca povestea noastra a fost doar... o poveste. Scrisa de doi autori.
Cand, oricine stie ca asa ceva nu exista,
Te-am vazut viteaz, tu,m-ai vazut frumoasa.
Apoi, ne-am intalnit.
Mare greseala.
Trebuia sa lasam basmul sa curga de la sine.
Ne-am intalnit si ...
Calul printului nu era alb.
Printesa nu era cum ti-o inchipuiai.
Ne-am lovit de realitate...greu zid.
Am incercat sa facem povestea sa ajunga pe traseul din capul  amandurora..dar ne loveam de drumuri care se intersectau prea tarziu,

As vrea sa am inspiratia oricarui poet... Nu pot. Te am pe tine. Si ai supt orice poezie din mine.
Uit tot ce stiam.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii... Sa nu mai vii...

Te iubesc pentru ca nu te-am avut.
Te iubesc pentru ca nu te voi avea.
Te iubesc pentru ca te am

Fix you

Nu am cum să te mai repar.
Nu am cum să te mai strâng în brațe.â
Nu am cum să îți mai spun, cu ochii în lacrimi, că te iubesc.

Nu ai nevoie de reparații, căci ai atins perfecțiunea.
Nu are rost sa număr anii care au trecut de când nu te-am mai văzut, și nici nu cred că mai contează.
Nu vreau să mă gândesc decât la gândurile bune ce mi le-ai transmis.
Nu pot să spun că ai fost singurul, dar cu siguranță ai fost primul care a avut încredere în mine.
Nu vreau să știi cât îmi este de greu, vreau să știi că mă descurc.
Nu vreau să știi cât de departe sunt de ce îmi propusesem, vreau să știi că țintesc acolo.
Nu vreau să știi cât de dor îmi e de tine

SOS (same old sofa)

Am prostul obicei sa retin replici care in mintea inseamna mai mult decat un  simplu "ceva"
Am crescut.. nu pot sa spun daca in bine sau in rau,., Stiu insa, cu siguranta ca acum pot sa bat cu pumnul in masa daca stiu ca am dreptate si pot sa cer scuze cu adevarat, din inima, daca stiu ca am gresit.

Am luat-o pe drumul ce era firesc sa o iau. Pe drumul despre care am fost invatati in carti, in filme, in povestirile spuse de bunici inainte de culcare.
Ma cred mare Harap Alb pentru ca ma lupt cu vitejie cu toti balaurii ce imi ies in cale.
Or nu sunt balauri adevarati?
Sunt doar fantasme pe care eu le vad supradimensionate deoarece nu sunt obisnuita cu asemenea greutati?

Stiu insa sigur: tigara are gustul mult mai amar si berea e de 10 ori mai scumpa cand imi zbat spatele pentru banii ce nu fac neaparat o bere.

Mi-e dor de... prea multe ca sa pot spune cu adevarat de ce mi-e dor.
Mi-e dor de oameni, mi-e dor de incostienta cu care trceam peste pseudo-probleme, mi-e dor de timpul ce nu il mai am liber...
Mi-e dor de multe.
Nu vreau sa umplu pagini pentru ca mi-e frica de faptul ca nu le-as putea umple.

Stiu ca vocea din capul meu s-a stins o data cu perioada despre care aceasta imi povestea. Copiii au crescut in adulti.

Nu vreau sa ma rezum la lucruri anoste si nu vreau mila nimanui.

Vreau sa stiu ca lumea ma stie mai mult decat copilul care plangea intr-un colt.

Vreau sa ma stiu mai mare decat unii si sa ma uit de jos doar la cei care merita asta.

"Ce sa iti fac daca m-ati mintit ca iti plac blondele? Acum, suporta-ma"

Te suport. Blonda, bruneta... Inauntru,afara... Calda,rece

Si nu doar ca te suport. Te stiu pe aceeasi canapea, cu aceeasi raceala pe care o imbratisezi cu acelasi zambet, Te stiu si te ador.
Pentru ca tu pe zi ce trece,cresti.Cresti in stiinta, cresti in crezu-ti, cresti stiind ca, intr-o zi, vei fi atat de mare incat sa nu trebuiasca sa iti ceara oameni cunoscuti scuze de la tine ca nu te-au vazut, O sa fii atat de mare incat o sa ajungi sa iti ceri tu scuze de la ei.
Cresti in tine si cresti in inimile tuturor,

Nu am incetat sa scriu, am incetat sa ma afisez, Oglindirea sufletului nu face bine la si in public, contrar oricarei pareri,

Ma repet si ma voi repeta mereu. Ma simt in unii si ma vad in altii. Nu are rost sa astern vorbe ce pentruu unii nu reprezinta nimic, insa are rost pentru acei care se regasesc in povestea mea. Nu este o poveste de bine sau rau. Este povestea unei lupte cu tauri. Toreadorul se antreneaza zile intregi inainte sa i se prezinte in carne oase animalului ce il poate sfasia intr-o secunda, Eu am avut ore. Ore in care m-am imbarbatat manata doar de propria-mi voce.
Crezi ca mi-e usor? Daca da... asa fie. Daca nu... inseamna ca intelegi cu adevarat cum simt cand iau taurul de coarne si ma las aruncata de toti peretii doar pentru a supravietui.
Acestea,insa, sunt doar cuvinte care ascund o realitate mult prea cruda, insa, care, se ragasesc in vietile multora.
Sunt bine, Sunt bine, Sunt bine
Acum... dormi. Lasa-ti cosmarurile deoparte si scufunda-te in vise.
Stii,,, toti vor beautitudine, Toti vor ce e mai bun, insa,,, cum ai stii ce e bun daca nu ai simtit raul?